Nu mă lasă să renunţ.

Şi le mulţumesc pentru asta. Le mulţumesc că mă abţionează să scriu, le mulţumesc pentru că îmi corecteaza greşelile şi pentru că mai presus de toate, mereu mă imping de la spate. Pentru că probabil dacă ei nu ar fi fost, aş fi lasat baltă şi scrisul, cum am lăsat baltă multe alte lucruri. Ei mi-au arătat că nu contează dacă e o poezie mai proastă sau una mirifică, pentru că îmi pun sentimentele acolo. Pentru ei nu contează când am zile proaste şi scriu mai rău ca un copil de grădiniţă, ei mă susţin oricum.
Nici nu aveţi habar de câte ori am vrut să renunţ, dar niciodată nu m-au lăsat. Pentru asta îi iubesc! <3