vineri, 25 februarie 2011

Egoismul de care dăm dovadă...

Ştii, mă gândeam acum, nu ştiu ce naiba mi-a venit, dar mă gândeam cât de egoişti putem fi, adică, noi oamenii.
Dacă cineva chiar ţine sau a ţinut la tine, atuci normal şi logic ar fi, când vede că eşti fericit, să se bucure alături de tine, nu să încerce să îţi năruie fericirea.
Dar suntem nişte fiinţe atât de... sincer chiar nu-mi vine un cuvânt în minte.
Uneori chiar mă întreb, dacă în noi s-ar da o luptă între bine şi rău, oare cine ar câştiga?

miercuri, 23 februarie 2011

La fel de prost ca tine!

Prin titlu mă refer la piesa celor de la B.U.G Mafia. Nu, pentru curioşi, nu ascult. Doar ocazional unele melodii. Mi se pare o tâmpenie să zici că asculţi doar un gen de muzică şi restul sunt toate naşpa. Dar mă rog, asta e alta poveste. Melodia are un mesaj puternic. Mulţi copii din ziua de azi sunt obligaţi să vadă violenţele din familie. Mă bucur din tot sufletul că am fost ferită de asemenea evenimente. Imi amintesc ca o singură dată şi-a luat mama o palmă de la tata şi eram speriată, plângeam... Şi asta s-a întâmplat o dată şi nu a fost grav, dar ce sperietură am tras, numai eu ştiu. Nici nu vreau să mă gândesc ce simt copii care văd asta zilnic. Şi nu doar o palmă, ci bătaie în toată regula. Cu pumni, picioare, căni sparte... E groaznic şi numai să te gândeşti! Mi-e milă. Îmi dau lacrimile când aud de asemenea cazuri. Şi până la urmă copii ăia, majoritatea, o iau pe o cale greşită. Pentru că şi comportamentul violent se deprinde la fel ca şi cei şapte ani de acasă, tot din familie.
Ar trebui să se facă ceva în legătura cu asta. Dar ce? Până la urmă puţine dintre femeile care încasează bătaie zilnic depun plângere la poliţie sau divorţează.... probabil de frică.
Nu ştiu dacă am fost coerentă sau nu, asta e ceea ce văd eu prin ochii încă de copil...

vineri, 18 februarie 2011

Mi`e dor...

Pfff... că tot e frig afară şi urât şi eu m-am săturat de iarna asta până peste cap, m-am gândit să zic si aici, ce zic de câteva săptămâni încoace şi anume:
 Vreau vara!
De ce vreau vară? E simplu. Nu, nu numai pentru vacanţă, ci doar pentru faptul că îmi place mult anotimpul, chiar dacă uneori îmi vine să mor când văd patruzeci şi ceva de grade celsius în termometru. Dar detalii... nici anotimpurile nu pot fi perfecte. 
Vara trecută a fost uimitoare. Mi-e dor de tot. De zilele pierdute pe afară, de lenevitul cu o carte în mână în adierea plăcută a vântului, de porţiile de râs nebun, care mă făcea să mă ţin cu mâna de burta, de bârfele zise pe banca din parc, de bătăile cu seminţe, de berile care nu le puteam deschide si care ajungeau să facă "Bum!" pe Marina, de nopţile pierdute din te miri ce motive, de certurile, de împăcările cu ei, de plimbatul dezorinetată pe străduţele mici şi foarte drăguţe ale orăselului din Germania, de bătăile cu apă din tabără... de TOT!
Oricum am încredere că vara asta va fi cu mult mai specială, magnifică, splendidă, mirifică, incredibilă, nebună faţă de cealaltă. Pentru că aşa va fi, ştiu eu. Parcă pe măsură ce cresc, verile devin tot mai interesante, mai fascinante, iar zilele caniculare zboară prea uşor.
Ştii, când eram mai mică, nu suportam vara pentru că mă plictiseam acasă. Acum realizez că nu am când să mă plictisesc aşa de tare încât să vreau ca vara să se sfârşească. 
Probail vara asta merg la mare [sper !] cu nebunii ăştia din clasă. Pff... va fi dezastru ! Cum numai noi ştim să facem. Şi o văd pe Adina. <3 Şi nu ştiu, fac multe... deja mă gândesc la ce să fac şi mai sunt încă patru luni până atunci. Dar totuşi, şi ce? Lunile fug parcă aşa repede. Mă gândeam azi-dimineaţă în timp ce-mi târâiam picioarele pe acelaşi drum prea bine cunoscut şi parcurs de şapte ani încoace spre şcoală, că parcă doar ieri era luni. Parcă eram într-un film din ăla în care secvenţele trec prea repede pe lângă mine. Dar nu-mi pasă. Nu-mi mai pun întrebări nemuritoare, la care oricum nu le găsesc răspunsuri care să ma mulţumească. 
Las totul să curgă de la sine, va fi bine până la urmă, sunt sigură de asta. 
Şi o melodie care zice exact ce vreau eu acum :]] :

joi, 17 februarie 2011

Pot s-o bat? ^^

Da, da violenţa nu e o soluţie. Sunt un om paşnic de obicei, nu mă prea implic în conflicte sau certuri doar pentru simplu motiv că nu-mi plac şi mi se par o porcărie. Ei bine porcărie sau nu, săptămâna asta mi-a făcut o colegă nişte nervi de-am crezut că o plesnesc.
Tipa a venit doar anu' asta la noi în clasă, ea fiind normal în B [noi suntem A'u]. La început am ajutat-o să se acomodeze, gândindu-mă că probabil e naşpa să nu cunoască pe nimeni. O fostă colegă de-a ei îmi zisese că :
Ai grijă că asta e la fel ca vremea. 
Normal că nu am crezut, am zis că deh, dacă tipa avea ceva cu ea ? [ar trebui să încetez să caut scuze oamenilor, de obicei nu merită.] 
Mă rog... fata s-a acomodat repede şi a început să studieze, ce îmi palce, ce nu-mi place, la ce ore sunt activă, la ce ore dorm. Ei bine, cred că numai de-a naibii s-a băgat în treburile mele. Nu îmi pasă aşa tare dacă ea se tot "hihihi" -este pe lângă profi , că e o linguşitoare şi o pupincuristă de primă clasă, mă deranjează doar că nu ştie să piardă. Se crede atât de superioară! Chestie care mă enervează a naibii de mult. Până la urmă ce e ea defapt? O tocilară, atât, nimic mai mult. Şi vreau să-i dau peste bot. La naiba, da' nu o las să se creadă mai bună ca mine pentru că nu e! Şi da, sunt competitivă, şi? Tipa chiar merită să îi arate cineva că nu e aşa perfectă cum se crede şi eu ii le zic cât de curând. Deci nu cred că am mai avut aşa mulţi nervi pe cineva de foarte mult timp.
E invidioasă, moare de invidie dacă cineva face ceva mai bine ca ea, sau dacă nu e prima . Frateeee... deja asta e doar aşa de faţadă să fi primu' în toate. În viaţă cazi, te ridici, te scuturi şi mergi mai departe. E un ciclu normal trăit de oricine. Nu ai cum să fi primu' în toate.
Urăsc oamenii ăştia care dau dovadă doar de inteligenţă artificială. Cred că şi asta e prea mult pentru ei. Aaaah, gata că deja iar m-am enervat.
Până la urmă... cred că tipa nici nu-şi dă seama cât bine îmi face. Îmi dă o motivaţie să mă pun mai mult cu burta pe carte. =]]]].

miercuri, 9 februarie 2011

Banalităţi.

Okey dacă tot are cineva grijă să-mi reamintească constant de blogul meu, de care eu mai uit, am zis să mai postez si eu ceva.
A început semestrul doi, de ... 4 zile? Deja mă simt obosită. Probabil e de vină programul idiot pe care l-am avut toată vacanţa iar acum şi să iau somnifere nu pot adormi mai repede pe doişpe' noaptea. Săptămâna asta e de acomodare, până îmi intru in ritm, după... Alee revine în forţa *laugh*.
Bineînţeles că nici nu a început bine şcoala şi a început să curgă cu perle şi faze funny, că deh, tre' să ne mai colorăm şi noi viaţa gri din timpul orelor de curs. Faza din ora de mate a fost pur şi simplu... genială... şi vulgară o.O
Profa de mate (nervoasă la culme): Teorema pul...
Atât le-a trebuit la aştia din clasa şi s-au pus pe-un râs d-ăla nebun. Sau tot la mate... la geometrie. Profa explica de asemănare. La care încep unii din spatele clasei, cu mine ţinându'le isonul [eram în a doua bancă xD]:
Noi: Ne place, ne place, ne place, place, place, place!
Profa: Doamne fereşte!
Noi: =]]

Ce s-a mai întâmplat? Deci cred că pe spatele fiecărui caiet am scrise versuri, faze tari din ore, conversaţii, desene... ar trebui să scanez spatele caietului de română. Ăla e... operă de artă. =]]
Daaa... m-am certat cu profa de româna în prima zi. Oricum m-a iertat până la sfârşitul orei. Cum să nu mă ierţi? Doar sunt adorabilă. xD Şi dacă îi duc şi o porcărie de compunere pentru Dragobete, m-am scos pe tot semestrul cu ea. Că deh, doar sunt elevă silitoare *sure =))*
Am profă nouă la civică. Saraca e tânăra, probabil abia ieşită din facultate, nu ştiu cât rezistă. Dacă se pun colegii să facă galagie, nu le va face faţă. Totuşi pentru prima oră am fost liniştiţi, să vedem ce şi cum. Tatonăm terenul pentru mai târziu.
Deci, nu ştiu dacă puteam să scriu mai multe banalităţi. Dar mă rog... îmi vine mie inspiraţie si de vreun post mai bun. :]
Bye.