duminică, 25 septembrie 2011

Îl iubeşti?

 Yeah, I love him so fucking much! 
E o chestie simplă de psihologie... tu eşti în capu' meu şi nu mai dă naiba să ieşi de acolo. Simplu, nu? 

vineri, 23 septembrie 2011

Leapşa!

Din nou, da da... sincer nu mai ştiu ce să scriu. Încă nu mi-am intrat în ritm. Dar deeeeh... sunt Alee, mă descurc eu.
Am primti o leapşa foarte drăguţa de la Andreea. Trebuie să vă zic cam tot ce am pe birou... deci fi-ţi pe fază . :)) Nu sunt tocmai cea mai ordonată persoană.
  • monitor, tastatură, mouse, boxe, modem net, imprimantă 
  • telefon, telecomandă
  • hartii, ambalaje
  • ciocolată
  • pahar cu apă
  • portofel
  • memoratoare de mate şi română 
  • iaurt :))
  • ochelari
  • aparat foto
  • and other little stuff
Pf... sunt cam multe :)). Gata, mâine fac ordine. *laugh*

marți, 13 septembrie 2011

School, bby! -.- First day.

 Ieri a fost prima zi de şcoală. Wiiii... ce bucurie. ( yeah, sure :]]) . Abia m-am trezit. Era de aşteptat pentru că duminică m-am foit în pat până pe la două trei p.m.  Şi dimineaţa la şapte eram sus, fresh, pregătită de un nou an şcolar. Am râs , am glumit. Chiar m-am bucurat când mi-am văzut colegii. Au rămăs la fel de nebuni. Chiar îmi va fi foarte dor de ei... încă nu îmi vine să cred cum trec anii, pe bune. Parcă numai ieri îi cunoşteam şi peste câteva luni, îi las în urmă. E naşpa, dar am de gând să profit de anul ăsta cât de mult pot şi să mă ţin de treabă cu şcoala, ca deh, trebuie.
După festivitatea de deschiderea, ne-a ţinut diriga la poveşti cam vreo două ore şi după aceea am ieşit cu colegii la suc. Sincer mi-a fost ciudat să văd cum unii dintre ei fumează fără nici o grijă. Dar si mai ciudat mi-a fost când mi-am dat seama că mi-ar fi trebuit şi mie o ţigară. Nu ştiu de ce. Dar îmi trebuie. La dracu' cu momentu' în care am tras primul fum ! Chiar dacă până acum nici măcar o ţigară întreagă nu am fumat... totuşi uneori simt nevoia să fumez una. Dar mie îmi promit că de acum nici măcar de curiozitate nu mai fumez. Pentru că daca aş face-o sigur nu m-aş mai putea lasa aşa uşor. Nu am de gând să zic şi eu ca majoritatea că dacă încep , mă pot lăsa când vreau pentru că ar fi o minciună. Sunt conştientă că dacă încep nu mă voi putea lăsa foarte uşor şi nu vreau asta.
Am stat cam 2-3 ore la suc, tot povestind, râzând. D'ale noastre. Chiar de mult nu mai ieşisem aşa mulţi la o poveste. Deci per total, chiar a fost foarte mişto prima zi de şcoală.
De azi deja a început greul. Nu s-au pus note sau absenti dar majoritatea profesorilor ne-au introdus uşor uşor în materie. După trei luni nu mai ştiam aproape nimic. Eram ca picată de pe lună, adormită şi mă străduiam să-mi amintesc şi eu măcar chestiile elementare. Nu a fost aşa greu, dar deh, ce putea fi greu chiar de azi? Nimic sincer. Am de gând să-mi organizez mai bine programul anul acesta. Şi dacă reuşesc încă de la început va fi lux.
Ehhh.... va fi bine, va fi anul meu. Nu vreau să ies cu nimic în evidenţă anul acesta, poate doar cu rezultate. Mă feresc de scandaluri şi mă limitez cu chiulurile.
Gata, că nu ne mai întindem la poveşti nemuritoare, ca e târziu. Ne auzim mai mult în weekend.
Succes în noul an şcolar!

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Am... obosit.

Am obosit să încerc să mă ridic când totul în jurul meu cade. Am obosit să mă cert cu toată lumea şi toţi să fie împotriva mea. Am obosit să mai lupt pentru iluzia aia de " noi". Am obosit să fac aceaşi greşeală de n ori şi să o repet ca fraiera iar şi iar şi iar. Am obosit să-i văd pe toţi întorcându-mi spatele când sunt tristă, când sunt mai supărată şi când am nevoie într-adevăr de ajutor. Am obosit să mă mai lupt cu mine însumni... când lupţi cu tine însuţi nu-ţi poţi folosi armele. Am obosit să-mi pese, am obosit să pun suflet... doar am obosit.
Şi nu ştiu până când o să mai tot am putere să mă ridic. Să mă ridic din noroi şi să continui să merg cu capul sus prin viaţa asta ciudată. Ştiu că am doar una, ştiu că aia trebuie trăită. Şi prefer mereu să  zâmbesc sau să mă bucur de lucrurile mărunte. Dar ştii... exact atunci când crezi că îţi merge totul bine şi că totul e a naibii de roz... apare ceva care să te tragă jos de pe aria de plutire. Să te trântească brutal la pământ în aşa fel încât să-ţi zguduie creierii ca să-ţi dai seama că de multe ori fericirea e doar o iluzie. O iluzie pe care eu o cred.
Urăsc să am ochii umflaţi şi roşii de la lacrimi. Urăsc asta mai mult ca orice. Nu-mi place plânsul. Dar de cele mai multe ori plânsul meu e din frustrare sau din nervi. Unii oameni chiar mă dezamăgesc, alţii mă dezgustă.
Mă doare capu' , am dormit puţin. Nu cred că am mai mâncat ca lumea de vreo două zile. Nu mi-a fost foame. Am telefonul închis, pe mess sunt invisible iar pe facebook dau imediat log out. Vreau să uite toată lumea de mine. Nu-mi place să mă vadă nimeni aşa. Nu nu nu! Asta e o imagine pe care doar eu trebuie să o ştiu. Mă îngrozesc când mă uit în oglindă şi mă văd în momentul de faţă, sleită de puteri şi incapabilă să afişez un zâmbet idiot.
Ştii totuşi care e farmecul? Pentru că ştiu că mâine  mă voi trezi şi voi zâmbi din nou. Pentru că în momentul de faţa încă mai am putere să fac faţa la orice. Încă mai am putere să mă cert cu toată lumea dacă trebuie. Încă mai am putere să lupt pentru a obţine ce vreau. Încă mai am putere să le arăt tuturor de ce sunt în stare. Sunt în avantaj şi mereu voi şti. Pentru că ei nu sunt conştienţi de puterea ce zace în mine. Chiar dacă scuipă cuvinte care dor, chiar dacă îmi răscolesc tot felul de amintiri care mă dor, chiar dacă reuşesc să mă întristeze de fiecare dată şi să obţină zeci de lacrimi de la mine... de-a naibii ce sunt de fiecare dată mă ridic şi continui să merg înainte. Îmi place să le văd privirea surprinsă când mă văd a doua zi zâmbind şi râzând ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi poate de multe ori iert... dar niciodată nu uit!
Sincer, adevărata mea teamă e... oare până când voi avea putere să mă ridic?

vineri, 9 septembrie 2011

Lalala... !

Nu ştiu de restu' sau mai bine zis nici măcar nu îmi pasă de restu'. I mean... frateeeee, s-a dus vara . De tot, până la anu'. Şi nu, n-am de gând să fac postări d-alea melancolice despre toamne. Neah, eu...eu încă mă bucur de vară. De ce n-aş faceo? Oricum în patru zile vine sechestrul pe capu' nostru. Sechestrul pe timpul nostru liber. Dar aste e, avem nevoie şi de şcoală în viaţa, fi-ţi conştienţi de chestia asta. :]
Oricum... am chef de-o beţie. Să mă exprim mai bine de încă una. Aşa ca de sfârşit. Am chef să nu-mi pese. Să râd ca o vacă pe stradă de să-mi vină să mă pun in cur pe trotuar şi să râââââd , să tot râd. Până nu mai pot, până mi se taie respiraţia şi până mă doare burta. Am chef să-l sărut. La naiba, chiar vreau să fac aia! Nu ştiu, nu contează, vreau doar să o fac fără să îmi pese de restu' lumii, de nimic. Am chef măcar o dată să-mi schimb faţa aia de persoană raţională , care gândeşte de două ori înainte să actioneze. ( şi totuşi reuşesc să mă impiedic de zeci de ori, deci aia înseamnă ca încă sunt o aiurită fără pereche) , am chef să îi dau pe toţi dracu' să nu mai tac, să îi pun la punct o dată pentru totdeauna. La naiba cu politeţea mea cu tot!
Şi am chef să dansez, să cânt, să urlu, să mă simt bine. Am chef de toţi nebunii ăia a mei cu care mă rup la fiecare party şi cu care reuşesc să mă distrez de fiecare dată.
Fuck, am chef să mă las dusă de val. Fără nici o restricţie, fără nici o limită. Să-mi bag ceva-n toaaaaaaaaate , şi să-mi închei vara într-un mod memorabil. Să zic că am reuşit şi eu să mă îmbăt că la dracu', da' până acum n-am reuşit.

joi, 8 septembrie 2011

Insomnie.

Şi mereu aşa păţesc. În fiecare vară îşi fac apariţia aşa zisele nopţi de insomnie. Apar aşa de capul lor, mâ sâcâie pe mine, mă fac să mă răsucesc în pat de zeci de mii de ori, ca mai apoi să sfârşesc dormind pe jos, cu perna în braţe şi cearceaful aruncat neglijent pe lângă mine. Nu ca să -mi ţină de cald, ci pur şi simplu că nu îmi place fără el. Am senzaţia că mă protejează. De ce ? Nici eu nu ştiu, e o impresie pe care o am de când eram mică şi am fost nevoită să mă obişnuiesc să dorm singură. 
Şi dacă tot nu pot dormi încep să mă gândesc la diverse chestii. Până şi la faptul că Moş Ene iar a uitat de mine şi-a plecat în vacanţă undeva prin Caraibe. Urât din partea lui! Are nevoie de concedie ori ba, nu-mi pasă... 'cause I need to sleep! Şi da, aberez . Dar hai că aberez intr-un mod foarte poetic, recunoaşte. 
Mereu după ce mă pun în pat , după ce mi-am luat pijamaua ( sau mă rog tricoul pe care-l numesc pijama) şi m-am spalat pe dinţi, încep să mă gândesc la diverse chestii. De toate, jur. Chestii mărunte şi nesemnificative dar care totuşi mă ţin trează. Şi pe principiul că poveştile trebuie să adoarmă copiii mici, proşit şi aiuriţi aşa ca mine încep să îmi amintesc de poveştile din copilărie. Gen Alba ca Zăpada sau Cenuşăreasa. Şi dacă mă plictisesc de forma clasică... le personalizez ca să zic aşa. Îmi pun eu amprenta pe ele, în propriul meu stil. Sau ca să nu mă acuz eu pe mine însumni de plagiere încep să-mi concep propriile mele scenarii în căp'şorul meu aiurit. Într-un final, doar dacă nu sunt prinsă prea tare în ce roade îmi dă imaginaţia, reuşesc să adorm. Cel puţin la mine faza cu oile nu a ţinut niciodată şi nici nu cred că va ţine. E greu să numeri nenorocitele alea îmblănite! *straight face* Pentru că trebuie să te concentrezi să nu pierzi numărătoarea iar mai  apoi să începi de la început. ( oare poţi începe de altundeva?) 
Nici acum nu îmi e somn. Nici nu cred că voi adormi prea curând. Dar ce contează. Măcar pe ultima sută de metri să mă pot lăuda şi eu cu nopţi nedormite. Deşi sincer la ce praf sunt dimineţile nu mi se chiar pare motiv de laudă, dar sună "tru" când auzi de la altu' " Bă să mor eu, că azi noapte n-am dormit deloc! Da' deloc bă, tu-ţi dai seama?!" şi bineînţeles că dacă îl vei întreba ce a făcut , aşteptându-te să-ţi zică de vreo petrecere monstruoasă sau ceva de genu' . Te va dezamăgi spunându-ţi că a stat toată noaptea să joace nu ştiu ce porcărie de joc pe PC.  Mă rog, mă duc să îl bat pe boşorogu' ăla bătrân cu memoria scurtă care cică tre' să îmi aducă somnu' , să-mi iau pijamalele şi să mă spăl pe dinţi. 
'Nite ! 

vineri, 2 septembrie 2011

Jurnal de vacanţă.

Ei bine, am promis de mult că voi face o postare în care să vă arat poze de la Ocna Sibiului şi de pe unde am mai fost săptămâna trecută. Dar se pare că a cam trecutul timpul pe lângă mine şi vară oficial e terminată de o zi, deci se pare că voi vorbi în mare despre toată vacanţa mea.
Sincer, vara mea a fost simplă dar complicată, lenesă dar agitată, frumoasă cu unele mici defecte... perfectă tocmai prin imperfecţiunea ei. A fost o vară complexă. Am avut parte şi de momente de euforie în care credeam că tot ce zboară se mănâncă, dar am avut şi perioade (una mai exact) în care am cedat pur şi simplu din toate părţile, dar nu contează a trecut. Pentru că încă îmi susţin ideea. Toate trec.
 Am fost vreo două zile pe Valea Poienii. Presupun că mulţi nu ştiu pe unde e, mai exact pe undeava pe lângă Râmeţ. Whatever. Sunt nişte peisaje foarte mişto pe acolo. Dar ca obiective turistice nu prea ai ce vizita. Doar două. Huda lui Papară şi Vânătare. [yeah, I know, denumuri ciudate].  Huda lui Papară este cea mai lungă peşteră din Trascău. E foarte denivelată, cu o galerie mare şi o sală imensă, un curs cu cel mai mare debit subtern şi cea mai numeroasă colonie de lilieci din Europa. Ei bine, pentru o drumeţia, a fost bine venită. Mi-a plăcut mult. Având în vedere că îmi plac mult drumeţiile , mai ales pe la munte. Să nu mai zic că săream ca o capră pe toate pietrele şi bolovanii şi mi-am băgat nasul peste tot. Sunt un copil curios, da?:]]
 Până acolo drumul a fost destul de greu. Yeah, aveam eu o vorbă vara asta. Senzaţii tari româneşti? Drumurile din România. Oricum, de la crucea mare de pe deal, era de coborât destul de mult până la peşteră. Eh hai să zicem , coborârea ca şi coborârea, dar urcarea a fost mai grea. Am făcut o febră musculară de vai de fundul meu (la propriu de data asta :)) ). Cât despre Vânătare, ei bine pe acolo nu am mai ajuns deoarece vremea nu părea chiar favorabilă si ne era frică să nu ne prindă vreo ploaie pe drumurile alea foarte mişto. :]]
 Despre Ocna Sibiului ce să zic. Mi-a plăcut, având în vedere că a fost rost de bălăceală şi de bronzălit. :]] Deşi în prima zi , mi-au cam lăsat un gust amar. Şi lacurile şi cazarea şi tot în mare parte. Dar totuşi se pare că am nimerit noi într-o parte mai naşpa în prima zi. Mai neamenajată şi murdară. Dar în zilele următoarea am mers pe lângă Lacul Brâncoveanu ( pentru cine ştie) unde în orice caz zona era mai amenajată şi arăta mai bine. Cazarea a fost cam praf. Am avut cameră cu vedere la.... porci. Nu puteam deschide geamul de loc că mi se făcea rău de la duhoa....mireasma aia. Mă rog, spre nenorocul unora nu m-am asfixiat, nu am păţit nimic.
Am fost de-a dreptul dependentă de telefon. Am mai vreo 200 si ceva de mesaje în patru zile. Şi am vorbit în jur de vreo 5 ore la telefon. Plus verificat Fb-ul zilnic tot de pe tel. Dar săracul a rezistat admirabil la suprasolicitarea la care a fost supus. Deci nu m-a dezamăgit deloc. :))
Centrul Sibiului.
Şi având în vedere că Sibiulul e doar la 15 km de Ocna Sibiului am dat o fugă şi până acolo. Cică până la mall, dapoi fiind cu mama la cumpărături nu am avut timp să mă uit după nimic că m-a alergat ( impropriu zis) prin tot mall-ul ăla fără să mă lase să mă uit la ceva. Având în vedere că sunt o persoană foarte dificilă şi nehotărâtă când vine vorba de cumpărături. Deci nu mi-am luat nimic înafară de adidaşi, o brăţară şi o pereche de cercei. Ah da, şi ochelari de soare. Oricum, dacă cu mall-ul nu am avut noroc ( de reţinut să nu mai merg cu mama la cumpărături), m-am plimbat toată dimineaţa prin Sibiu. Care e într-adevăr un oraş frumos. Şi-a meritat titlul de capitală europeană. Cât am fost în Sibiu a fost şi un festival medieval. Sincer, la un moment dat chiar credeam că sunt undeva prin secolul XIX. Mai ales că tot atunci citeam şi Mândrie şi Prejudecată în care acţiunea se desfăşoară tot cam în secolul XIX. A fost frumos. Nu am nevoie de vacanţe exotice sau mai ştiu eu ce ca să mă simt bine. Mereu am apreciat ceva simplu, frumos, medieval, rustic , pitoresc...orice care nu e fabulos, de amploare, de lux. Alea mie mi se par exagerări. Şi mereu am fost de părere că ţara noastră are multe de arăt dar prea puţină lume e în stare să vadă şi lucrurile astea. Opriţi-vă o clipă, şi căscaţi ochii pe unde mergeţi ca să vedeţi că avem cu ce ne mândri. Ţara e frumoasă, oamenii din ea sunt proşti.
Păltiniş.
Am ajuns şi pe la Păltiniş. E drept că vară nu mai are acelaşi farmec staţiunea ca şi iarna. Dar tot a fost frumos şi acolo. Plimbarea cu telescaunul a fost liniştitoare şi plăcută. Chiar dacă pe când să cobor am avut nişte palpitaţii, deoarece m-am cam agăţat în ceva de la telescaun. :]] Se punea să nu fac eu vreo prostie ? Neah, nu se putea. Nu aş mai fi eu dacă aş fi prea serioasă. Să fim serioşi, tot aiurită rămân.
Şi aşa ca să o încheiem într-o notă pitorească şi tipic românească, am ajuns şi pe la Festivalul brânzei şi al ţuicii de la Răşinari. Nu, nu am degustat ţuică pentru curioşi. Doar sunt cuminte [da sigur, vezi să nu] . :)) În schimb am mâncat brânză ca un şoarece. Şi ciocolată de casă. Şi după toata vacanţa asta m-am îngrăşat şi până începe şcoala ar trebui sa mă duc la alergat. Dapoi lenea asta e cam mare sincer.
Nu mi-am făcut nici o temă , nici nu am de gând. Am citit a naibii de puţin. Două cărţi în trei luni. Şi vara trecută citisem vreo zece. Şi sincer, lipsa asta de lectură se simte. Presupun că se observă şi din felul în care scriu ,în exprimare, în tot.
De ieşitul afară nici nu mai zic. Zilnic aproape eram afară. Am râs ca proasta în fiecare seara cu ei şi nu regret nimic. M-am îmbătat cu ei şi din nou nu regret nimic. Au avut grijă de mine toată vara şi m-au suportat iar pentru asta le mulţumesc. Sunt cei mai tari şi culmea numai cu ei nu am poză. Trebuie neapărat să ne facem una. Chiar nu am avut timp să mă plictisesc vara asta şi chiar mi se pare acum când mă uit în urmă că am profitat de ea cât de mult am putut. Eh cam atât.
I'll miss this summer.  
P.S. Vă mai las câteva poze. Niciuna nu e editată, şi paote claritatea nu e extraordinară ( nu am aparat performant sau alte drăcii de genu') dar se înţelege ideea. Sper. 

Pe aici ne-am pierdut prin Sibiu. E undeva pe lângă Piaţa Cibin. Iar tanti din poză e o străină, nu era intenţionat să apară şi ea în poză, da' totuşi să zică mersi că i se face publicitate pe net. :))  
Un zid al cetăţii care înconjura Sibiul în trecut. 


Ulceoarele astea sunt făcute manual. 
Veselă tradiţională românească. Ca mai sus, toate sunt lucrate manual. 
O străduţă din Sibiu.
Dansuri medievale.
Vedere din telescaun. 
La cota 1500.
Festivalul brânzei şi al ţuicii. Pur românesc cu muzică populară in background.