sâmbătă, 21 aprilie 2012

Take a break!

Hai s-o luam în altă ordine de idei... M-am convins şi eu de faptul că nu pot închide blogul, pentru că vreau sau nu vreau, a devenit o mică parte din mine. Multă lume m-a încurajat să nu-l închid, sau să nu mă opresc din a scrie. Poate e timpul să-mi justific alegerea, chiar dacă nu-mi place să dau explicaţii nimănui.
Şi dacă aş fi închis blogul, nu m-aş fi lăsat de scris. Pentru că deja asta e... asta mă defineşte. E singurul lucru care mă ajută să trec peste diferite stări. E modul meu de a mă exprima şi de a-mi exterioriza sentimentele. Deci, o chestie lămurită, nu mă voi lăsa de scris.
A doua chestie, nu închid blogul, nu-l şterg. Dar iau o pauză. Până una alta, am altele pe cap şi chiar nu-mi găsesc inspiraţia necesară cât să concep o postare. Am un an a naibii de încărcat, şi toată lumea e cu gura pe mine, plus că toţi au aşteptări enorme de la mine. Nu-mi place să dezamăgesc. :]
Şi după cum zice profa de mate ( mai zice şi ea o chestie inteligentă din când în când, cu căpuşoru' ei ăla blond) în viaţă trebuie să-ţi stabileşti priorităţiile. Iar eu mi le-am stabilit. În momentul de faţă, blogul nu se află printre primele dintre ele.
E strict o treabă legată de timp. Pentru moment cred că asta m-ar ajuta. Să iau o pauză, ca să mă pot concentra total pe altceva. S-au schimbat destul de multe în ultima perioadă, şi aşa ca o criză de adolescentă neînţeleasă [ nu mă pot abţine de la auto-ironii :)) ] , am nevoie de timp să fac faţă schimbărilor astea sau ce-or fi. Sau poate îmi caut scuze, cine ştie. Mă rog, aveam eu o vorbă...
"Life isn't about finding yourself. Life is about creating yourself. "
Deci, brb, I'm creating myslef.