miercuri, 29 iunie 2011

Mă obsedează!

De vreo trei zile o ascult în continuu! -.- Deci o ador, mă obsedează, îmi dă o senzaţie foarte mişto de... relaxare, de bine. E atât de liniştitoare. Şi are nişte versuri.... can't explain, just love it!
Bine măcar că există şi formaţii care mai ştiu ce înseamnă muzica, nu ca toate kkt-urile [scuzaţi expresia] ce apar în industria muzicală şi peste noapte au nu ştiu câte zeci de mii de vizualizări pe YouTube şi sute de albume vândute pentru nişte melodii făcute pe calculator. Mă rog, nu aprofundez subiectul pentru că ar fi foarte multe de zis, poate o să fac un post special doar pe tema asta. :D Dacă nu aici, probabil pe Nebunie în cuvinte, unde activez deasemenea. 
But, doesn't matter, just listen and enjoy it!

joi, 23 iunie 2011

Da mă, pot fi şi imatură, probleme?

Şi da, pot să urlu, să ţip, să fac ca toţi dracii dintr-un nimic neînsemnat fără să-mi pese că te rănesc, că mă rănesc, că ne rănesc pe amândoi. Şi da, pot să-mi ies din sărite mai uşor decât ţi-ai putea imagina. Şi ce-i cu asta? Bag pixu' cine acceptă bine , cine nu, niciodată nu am ţinut pe nimeni legat de mine sau de viaţa mea.
Şi pot să am crize de copil răsfăţat, imatur, prostesc, cum vrei tu s-o iei. Dar ce-i cu asta? Dacă stai să te gândeşti sunt un copil, aşa voi fi mereu. Un copil prost, care iartă prea uşor, care nu poate ţine supărare pe cineva. Dar un copil.
Uneori urăsc din adâncul inimii toţi factorii care m-au maturizat puţin cam devreme. Sunt doar nişte monstruleţi care mi-au ucis fără milă clipe din copilărie. Vreau să pot să fiu şi eu aşa inconştientă, aşa tembelă precum puştoaicele de vârsta mea. Dar nu, că apoi mă trezesc şi-mi dau seama că sunt bine aşa cum sunt.... că toate astea sunt doar spre binele meu, că nu-s doar o puştoaică care poate fi fraierită cu una cu două. Nup!
Post fără sens, ştiu, e din pură descărcare. :]

miercuri, 22 iunie 2011

E cald frateeee!

Şi ce-mi place :3. Adică nu-mi place la amiază când îmi vine să mă arunc intr-o piscina plină cu cuburi de gheaţă [ ceea ce nu ar fi prea bine pentru ca mi-ar provoca şoc hipotermic], îmi place dimineaţa şi seara aşa pe la şapte-opt.
Ce e mai plăcut dimineaţa decât să te trezeşti şi să ieşi pe balcon la o cafea. Singur, cu cineva, asta nu prea contează. Oricum cred că e cel mai plăcut mod de a începe o nouă zi. O cafea băută în briza plăcută a vântului cu nişte muzică mişto pe fundal. Aia o să fac şi eu... când voi reuşi să mă trezesc mai repede de amiază. Prefaceţi-vă că nu a-ţi citit asta. Să salvam măcar aparenţele. :]] Sunt în creştere, am nevoie de mult somn.... bine, bine , sunt o leneşă! Dar încerc să remediez asta. Azi de exemplu m-am trezit la nouă. După două zile în care am încercat să fac chestia asta, am reuşit abia azi. Oricum, aplauze vă rog, merit! *puppy eyes*
Aşa şi dacă tot îmi sunt dimineţile pe jumătate ratate, profit de seri. E aşa plăcut să te plimbi seara pe aleile mai liniştite ale oraşului. Dar nu aşa în grabă, cu paşi grăbiţi pentru a ajunge nu ştiu unde. Nu, nu şi iar nu! Plimbări lungi şi lente în care să ai timp să asculţi cântecul greierilor, în care să-ţi pierzi ochii printre norii care o dată ce-i priveşti mai cu luare aminte, capată forme ciudate. Genul acela de plimbări în care îţi pui ordine în gânduri, în care te linişteti şi prin care încerci să te desprinzi puţin de viaţa agitată din timpul zilei. Sincer, sentimentul ăla de linişte pe care îl dobândeşti în timp ce te plimbi, va rămâne cu siguranţă o amintire plăcută a verii. Nu are cum să nu fie aşa.
Vara e prea scurtă ca să nu profiţi din plin de ea cu dimineţile şi serile ei, cu ploile şi zilele caniculare.... cu toate. Ah da, duminică sau luni m-a prins o ploaie d-aia.... de m-a udat până la oase din cap până-n picioare. ^^ Ce frumos stăteam eu să dârdâi în staţie udă toate şi mai bătea şi vântul. Huh, funny? Not for me... :]] Cel puţin nu atunci, dar acum sincer îmi vine să râd când mă gândesc câte ploi n-am prins eu anul ăsta şi câte nu m-au făcut leaorcă din cap până în picioare. xD

luni, 20 iunie 2011

Se anunţă o vară incendiară!


Pam-pam-pam! Ia ghici cine s-a întors? Să aud ...ăăăă....ăăă? Eu mă, eu în prorpia-mi persoană aiurită. Ştiu că ţi-a fost dor de mine, de ironiile mele, de sarcasmul meu fluent... de tot! Ştiu, ştiu.
N-am mai dat de mult pe aici. Nu am de gând să încep cu scuze, mneah... şcoala mi-a  cam omorât lunile mai şi iunie dar acum, da-o-n... pufuleţii ei că până la urmă am scos-o bine şi cu ea. Doah, prima menţiune într-o clasă de tocilari, şi n-am învăţat nimic aproape tot semestrul. Mă simt mândră! Şi da, acum mă laud. :]]
În mod oficial mă simt bine. După o perioadă a naibii de stresantă şi grea şi plină de bătăi de cap în sfârşit mă simt bine. Relaxareeeeee, aia scrie pe faţa mea acum. Un pahar imens de ceai cu gheaţă şi lămâie, o carte bună, o adiere plăcută a vântului, muzică bună în căşti şi ..... ah! ce ţi-ai putea dori mai mult de atât.
Nu ştiu de voi, dar eu mi-am început vacanţa în forţă cu un concert Voltaj. Pf, recunosc, nu sunt mare fan, dar m-am distrat şi unele melodii chiar îmi plac şi până la urma a contat mai mult cu cine am fost acolo şi scopul pentru care am fost acolo şi anume să mă distrez. Chiar aia am făcut. Am sărit, am dansat, am urlat şi a fost doar începutul! Era o mare de oameni acolo. Cred că un sfert din Alba sau chiar jumătate. Abia aveai loc să te mişti. să te mişti, dar să dansezi să sari... pff... am fost călcată de vreo 10-15 ori dar ce contează? A fost bine. :]] Ale mele colege erau care mai de care mai rupte in figuri.... bravo fetele! xD Aşa v-am învăţat. *laugh* Pf, era o tipă în spatele meu... avea nişte plămâni fata aia de jumate de oră după concert nu auzeam bine. :))
Aşa... după concert a venit Emy la mine. Waii... am râs ca nebunele şi ne-am bătut pe pătură. Fata aia ocupă cam mult loc în pat, aproape am ajuns să dorm pe jos, în propria-mi casă. WTF?! =)) A fost tare şi asta. Tot ce facem noi e tare speshăl, cul, naiz, etc. Doar suntem noi.
Am început să citesc [ însfârşit!] ceva. Deocamdată am luat-o cu ceva uşor. Literatură de consum, mai exact Vampirul Armand de Anne Rice. Eh, sunt încă doar la primele pagini, dar pare o carte interesantă. După ce îmi intru puţin în mână mă apuc de ceva mai serios. De mult mă tentează să citesc ceva P. Coelho. Nu ştiu sigur ce, dar sigur citesc ceva scris de el vara asta. Agatha Christie şi Cella Serghi sunt şi ele pe listă şi mai am vreo două cărţi care le-am găsit prin bibliotecă şi par interesante. Deci am o listă de lectură destul de bogată şi diversificată, ce am înşirat aici e doar o mică parte din ea.
În seara asta încep şi cu serialele. Supernatural e fruntaş. Îl termin eu luna asta. Mai am vreo 3 sezoane. Mă enervează doar faptul că pc-ul meu face multe, dar foarte multe fiţe. Se stinge, se restarteaza aşa de capul lui. Îmi iasă Opera, Y!M-u. N-are treaba, cred că vrea să vadă cât de mult mă mai ţin pe mine nervii. Că uneori jur că-mi vine să-l arunc de la etaj, dar să lăsam asta că am derivat de la subiect. Am şi câteva filme must to see şi câteva anime-uri. Nu m-am mai uitat de mult la un anime. Nici măcar la Naruto. o.O Shame on me! rcuperez vara asta şi poate cu ocazia asta mai îmi pun şi engleza la punct pentru că... scârţâie din răsputeri.
Deci vara asta, ca de obicei îmi propun să fac multe. Mereu aşa fac. Şi nu fac nici măcar jumate din câte mi-am propus, dar ce contează? Sunt eu, ar trebui să vă obişnuiţi cu asta. Timpul meu e total random.
Copilu' asta e cu capu-n nori şi nu vrea să coboare! <3 

sâmbătă, 4 iunie 2011

Sanitarii priceputi.

Heeeh... acum vreo două săptămâni am participat si eu la concursul de acordare a primului ajutor Sanitarii pricepuţi. Pff... dacă leşiţi pe stradă , apelaţi la mine acum :]] Ştiu să fac resuscitarea. Vedeţi voi dacă vă mai treziţi după ce vă dau eu primu' ajutor sau dacă staţi la o cafea cu Sf Petru . =]] Aşa lăsând gluma la o parte... mai obligat, forţat m-am  băgat şi eu în chestia asta. Sincer mai mult pentru un 10 la bio. Chiar nu prea am eu legături strânse cu medicina, sau cu rănile sau mai ales cu hemoragiile care dacă le văd pic dracu' pe acolo. >.> Şi am rămas plăcut surprinsă de faptul că ... mi-a plăcut toată chestia asta. Mă bucur că m-am băgat. Pregătirea până la concurs... nu a fost foarte intensă, dar suficentă. Ne-am descurcat.
Concursul a căzut într-o zi de sâmbătă... trăzni! ce chin să mă trezesc eu de dimineaţă sâmbăta. Dar am reuşit! *aplauze* Pe drum spre şcoală eram mai mult adormită decât trează şi am mai avut şi norocu' să mai dau peste nişte cocalari care au început să ma fluiere, am crezut că-i iau la bătaie, la ce nervi, emotii, somn aveam în mine la momentu' ăla. Surpriza a fost când mi-am dat seama că de fapt şi ei paritcipau. Tot concursul şi la proba teoretică şi la practică tot la mine se holbau... dar asta e altă mâncare de peşte. Anyway... am ajuns în curtea şcolii, mi-am găsit echipajul şi pe profa de bio şi ulterior şi pe doamna asistentă... care ne-a îmbracat în nişte saci cu emblema Crucii Roşii şi tot spunea 'Ce drăguţi sunteţi! :x'. După ne tot stresa să nu-i murdărim sau şifonăm sacii... pardon halatele .
La proba teoretică .. am rămas puţin stupefiată când a zis nenea ăla că avem doar 10-15 minute la dispoziţie pentru a termina tot testul ăla grilă. Pff... dar am ştiu la aproape tot. Două întrebări erau din ce am învăţat eu, şi nu am dat-o în bară. Am greşit la o singură întrebare, la cere nu-i uit răspunsu' nici in zi de azi... pe centimetru pătrat de piele sunt 40.000 de microbi... sau oare era 40.000 de milioane? Whatever... retrag ulitma afirmaţie. =]] Mă rog, până la urma la întrebarea aia , am dat-o pe clasica metoda cu ' Ala Bala Portocala'. N-am avut noroc... Apoi după ce am terminat proba practică...şeful de echipaj, care la noi s-a nimerit să fiu eu... a trebuit să meargă să preadea lucrarea şi să-şi ia un bileţel cu numărul cu care v-a intra la proba practică. Ei bine.... dragii mei colegi de echipaj înainte să mă duc cu aia la catedră, un singur lucru mi-au zis ' Orice, numai numărul unu nu-l lua!' Şi ce număr credeţi că am luat? Fix unu, ironic, aşa-i? Mă rooooog... eu şi norocul, exact ca şi vaca cu baletu' =]]. Whatever.... înainte să începem, am mai primit sfaturile de rigoare... şi apoi, am deschis concursul. Yeeeei! *not!* Ne-a picat ceva relativ uşor... un pacient cu puls  slab, respiraţia sacadată, cu o rană penetrată care sângera abundent, hainele victimei fiindu-i îmbibate cu sânge. Rana era în zona abdomenului. Pfff.... acum aş ştii ce să fac, pas cu pas, dar atunci ce-i drept m-am cam blocat. Şi nu doar eu , tot echipaju'. Cei de la bandaje tremurau şi abia au reuşit să-şi pună mănuşile :)). Cea cu suportul psihologic nu ştia ce să mai zică şi cel care trebuia să cheme ambulanţa după ce şi-a făcut treaba stătea să se uite la noi. Mă rog... până la urma am scos-o destul de bine. Ni s-a reproşat doar faptul că am vorbit doar eu şi trebuiau de fapt să vorbească toţi, că victima nu a prea benificiat de suport psihologic şi am cam greşit poziţia de transport. Dar au fost vreo doua echipaje descalificate, cateva mult mai slabe ca  noi... şi doar vreo 1-2 mai bune.
Până la urmă a fost bine... am luat locul patru, deşi profa de bio s-a uitat puţin înainte să se anunţe rezultate şi eram pe locul doi sau trei, acuma cum am ajuns pe patru, numa' domnu' ăla cu gura mare ştie. În lumea asta chiar totul e pe şpagă şi corupţie? Urât, foarte urât! Mă abţin de la alte comentarii...
Ei , per total mi-a plăcut şi m-aş duce şi la anul , cu aceiaşi colegi tembeli, cu care m-am distrat aşa bine la pregătire şi pe care-i ador aşa tembeli cum sunt! :x