miercuri, 27 iulie 2011

Plictiseală.

În mod oficial, pot spune că sunt plictisită. Fără chef de nimic. Eh, dar până la urmă, fiecare vară are şi partea asta.
Dacă până acum habar n-aveam cum să mă mai împart şi eram tot pe afară cu x sau y, acum am intrat într-o stare de repaus. Nu va dura mult, sper eu. Lumea e cam plecată din oraş, nu prea am cu cine să ies. Colegii mi-s împrăştiaţi pe te miri unde. Oricum de pe la începutul lunii august îmi fac şi eu bagajul şi mă duuuuuc. :3 Vreau să merg cu trenul, deci probabil voi merge cu trenul până la bunici. Asta s-a bifat. Apoi vreau să merg la munte. O gură de aer proaspăt nu mi-ar strica. Poate aş reuşi să mai fac şi câteva poze, să mai scriu câteva chestii. Deci da, chiar nu ar fi o idee rea. Ah da, apropo.... la mine vacile rămân gravide, ca mai apoi să aflu că de fapt vacile rămân gestante şi că de fapt, vacă ce-o văd eu e un bou. =]]]. Doar eu ştiu cum am putut scoate asemenea perle pe gură. Eh, copil crescut la bloc.  De reţinut: să nu folosesc oja verde că-mi papă Joiana unghiile. :] ( asta îmi zice mama de fiecare dată când mă vede cu oja verde pe unghii :]] ) Deci totuşi am ce face. Săptămâna asta e de-o leneveală de zile mari iar apoi mai vedem.
În ultima vreme ce-am mai făcut? Prostii. De fapt nu chiar, poate doar una singură, dar mă consolez cu gândul că e mai bine aşa pentru amândoi. ( oare chiar aşa să fie? ) Pe de-o altă parte, am citit . Mai exact, Copilul născut joi de Sandra Brown. Sincer, nu e genul meu de carte. Prea mult romantism pentru căp'şorul meu aiurit. Dar într-un fel îmi place.E o carte uşoară care nu necesită foartă multă concentrare pentru a înţelege povestea. Perfectă pentru zilele astea în care dacă mă întrebi cine a scris Somnoroase păsărele îţi răspund Ion Creangă. Per total e o carte bună, cam prea siropoasă, dar care mi-a reaprins setea de lectură. O pot lua ca pe-o rampă de lansare. Sunt curioasă cât mai pot citi într-o lună jumătate. Mai ales că vara trecută chiar am citit destul de mult. Anul ăsta de când sunt în vacanţă nu ştiu dacă am reuşit să citesc mai mult de două cărţi.
Da, obsesia mi se păstrează. Supernatural! :3 Ador , ador , ador! Sunt de-a dreptul obsedată. Toată ziua aproape mă uit la serial. Imediat termin sezonul patru. Deja începe să fie mult mai interesant. ( nu că până acum nu ar fi fost). Totul se învârte în jurul lui Sam şi Dean, care sunt prinşi într-un război între demoni şi îngeri, care poate avea ca urmare Apocalipsa. Nu vă zic mai multe, vreau să termin serialul, ca să îi fac un review cât de complex pot eu având în vedere că nu mă pricep deloc la aşa ceva.
În seara asta mă pun să mă uit şi la câteva filme. Aveam o listă întreagă cu tot soiul de filme care trebuie vizionate. De la comedii până la horror. Dar bineînţeles că am pierdut-o. Se putea să nu. Uneori mă mir că nu uit unde-mi las capul. -.- Noroc că e prins de umeri. Aşa, revenind. Aveţi sugestii de filme? Mi-ar prinde bine câteva păreri.
Dap, ce-aş mai putea zice? Mi-e o lene de mă doare. Dar asta cred că e deja observabil. Mă pun să mă uit la Life with Louie.

duminică, 24 iulie 2011

Liniştea de dinaintea furtunii.

I like this feeling. Când cerul e acoperit de nori şi brăzdat de fulgere iar in depărtări se aud tunete.  Şi totuşi nu plouă. Dar bate vântul, tare. Fiori reci îmi cutremură tot corpul. Tremur. Se aproprie, simt că se aproprie. Şi totuşi e atât de plăcut să-mi simt părul ciufulit purtat de bătaia vântului în toate părţile, să văd ciorile învârtindu-se în cerc deasupra mea. Mereu când zboară ciorile în cerc se anunţă vreme rea. Tata îmi zisese şi încă ştiu asta.
Parcă în orice moment aştept să se dezlănţuie. Să îşi verse nervii şi lacrimile asupra pământului. Dar nu o face, nu încă nu o face. Aşteaptă, se mai mârâie din când în când, dar e cuminte precum un animal prins în cuşcă la zoo sau la circ. Aparent, e cuminte. Avertizează doar. Dă senzaţia de o siguranţă timidă. Încredere că încă nu se aproprie cu adevarăt furtuna şi că poţi stă să te bucuri de... habar n-am, să te bucuri. Liniştea aceea în sine te linişteşte. Te pregăteşte pentru furtună, impropriu.
Şi uneori, nici o furtună nu poate fi mai rea decât furtuna sentimentelor ce se dezlănţuie în tine. Fulgerele sunt loviturile primite, tunetele sunt strigătele înghiţite, stropii de ploaie sunt lacrimile pierdute de-a lungul timpului, iar vântul împrăştie amintiri şi sentimente. Fă tu faţa la aşa ceva, că eu prefer să stau în ploaie afară. Măcar ea nu mă afectează aşa mult, mă udă, atât. Şi totuşi, zâmbetul ţi-e soarele, iar râsul ţi-e curcubeul acela care apare după orice furtună.
Ploaie nu mai înseamnă, ce însemna o dată. De ce în fiecare strop trebuie să simt o atingere? De ce fiecare fulger îmi aduce câte o amintire? Las-o baltă! 

vineri, 22 iulie 2011

Cliiiiiick :3

Haideţi aruncaţi o privire şi-un like ceva, că fetele chiar mertiă. Sunt si ele la început de drum. :3
Didiii & Mem

joi, 21 iulie 2011

Orgoliul.

Am un chef nebun să scriu. De fapt nu, nu este chef, e o nevoie. O necesitate, o metodă prin care să înţeleg ce dracu' fac, simt, vreau. Păăăi, mai exact ce e orgoliul? E bun? E rău? Hah, nu am răspuns la nici o întrebare. Ştiu doar că e o chestie de care nu duc lipsă. Nu mă supăr uşor, nu sufăr de o mândrie prea mare. Ştiu de glumă, de multe ori iert, chiar dacă nu se merită. Dar... am acolo orgoliul meu şi e mare. Chiar e mare. Am pierdut multe din cauza lui. Prietenii legate de-a lungul anilor, oameni care fără să-mi dau seama ţineau la mine şi eu îi ignoram. Lăsam să predomine o indiferenţă nocivă. O indiferenţă care durea şi care de-a lungul zilelor creştea şi rodea toate sentimentele, toate amintiri şi mai ales tot ce era mai important. Mereu am fost genul de persoană " If you don't care, I don't care!". Rar las' de la mine. Dar iert... Tot timpul dacă cineva îşi cere scuze iert. Şi eu îmi cer scuze dar doar atunci când ştiu că am greşit când ştiu că puteam face mai mult şi nu am făcut. Da, atunci mă duc precum un căţeluş cu coada între picioare şi-mi cer scuze. Până la urmă, nu e o ruşine să îţi recunoşti greşelile. Dar când ştiu că NU e vina mea şi că nu puteam face mai mult, din lipsă de experienţă sau din neştinţă, consider că deja vina nu se mai abate pe capul meu. Da, mereu într-o ceartă ambele persoane sunt vinovate, doar că nu în egală măsură.
Şi mi se spune des că sunt orgolioasă şi că ar trebui să mai las de la mine. Dar ştii ceva? Orgoliul ăsta este şi bun. Orice lucru, cât de negru ar fi el, are şi părţi bune. La fel şi orgoliul. Nu permite multora să îşi bată joc de tine. E o chestie de care ai nevoie pentru a supravieţui. [ hai că deja o dau în hiperbole] Dar pe cât de nociv e şi pe cât de multe lucruri poţi pierde din cauza lui, te protejează de unele şocuri...ăăăh, sentimentale? Poate, ceva de genul ăsta.
Şi dacă cineva chiar ţi-e aproape, chiar ţine la tine sigur te acceptă aşa cum eşti. Sigur găseşte în tine şi părţile bune şi ştie să te facă să treci peste orgoliu, pentru că îţi lasă impresia că merită. Şi dacă nu e aşa, ar cam trebui să te gândeşti "Se merită să lupt cu morile de vânt?"
Ah, da!
Urăsc să ţipe cineva la mine! 

luni, 18 iulie 2011

A fost o zi grea.

De ce aş minţi? E greu, în fiecare an e greu. Era mai greu să îmi stăpânesc lacrimile când vedeam cele mai puternice persoane din viaţa mea plângând. Când simţeam unghiile soră-mii înfingându-se în umerii mei şi îi simţeam lacrimile căzând pe gâtul meu. Nu-mi dau seama de ce m-am abţinut să nu plâng. Poate că era lume necunoscută şi îmi păstram masca acea de fetiţă puternică la locul ei. Da, poate asta e. Dar am lăsat doar două lacrimi să-mi cadă. De-a lungul timpului au fost prea multe. Şi prea puţine persoane care chiar să realizeze că nu mi-e uşor. Şi mereu m-am încăpăţânat să îmi şterg singură lacrimile, pentru că niciodată nu mi-a plăcut să fiu privită în alt fel faţă de restul lumii, adică cu milă. Sunt orgoliosă, a naibii de orgolioasă. Dar nu regret chestia asta. Aşa aiurită cum sunt eu, de fiecare dată când mi-e frică sau mi-e greu ascund asta cât de bine pot. Acum că sunt anumite persoane pe care nu le pot minţi e altceva, dar multă lume nu vede mai departe de masca care am grijă să o port tot timpul. Oare o voi putea da vreodată jos? Nu ştiu. Dar acum mă defineşte, am nevoie de ea. Am nevoie ca restul lumii să creadă că sunt optimistă, mereu cu zâmbetul pe buze chiar dacă zâmbetul meu poate nu de puţine ori e fals şi spălat de lacrimi.
Şi, fuck! Ăsta e principiul după care trăiesc " Toate TREC!" oricât de greu ar părea, oricât de mult te-ar afecta, oricât de mult ai simţi că te afunzi într-un kkt din care nu mai poţi ieşi... gândeşte-te că TREC. Aşa cum momentele frumoase se scurg, aşa o fac şi momentele grele, naşpa şi urâte. Perioada de timp variază doar.

luni, 4 iulie 2011

Perle de la bac.

Sincer, cu un singur sărci pe gugăl găsiţi câte vrei. Da' eu le-am selectat pe cele care m-au făcut să râd de-a binelea. :]] Şi să mai zică cineva că românu' nu e descurcăreţ şi cu imaginaţie. *laugh*
 Palatul lui Procust- după cultura mea era un pat pe acolo, da' dacă a devenit palat, nu cred că deranjează pe nimeni .
Autoarea Nichita Stănescu - şi când mă gândesc că toată lumea m-a minţit până acum că e de fapt un el, nu o ea... pfff... mulţumesc acestui om că m-a luminat şi pe mine. :]] Şi pe voi nu?
"Ultima noapte de dragoste. Întâia noapte de război" este basm- waaaw... şi unde sunt zmeii, prinţii şi prinţesele? *daydreaming*
Punctele de suspensie „te fac oarecum să rumegi textul...“ - sincer, parcă vacile rumegau.... deci îmi pare rău, da' eu nu mă prea consider în stare să "rumeg" aşa ceva .
„Îmi zboară gândul la vecina de la parter“. - ce drăăăăăguţ :x Da' totuşi, ia bilet dus-întors pentru gândul tău dacă vrei să iei bacu' anu' ăsta.
„Iubita are o atitudine extremistă pentru opusul masculin“. - Ţi se limbă , plimba'n gură, aşa'i?
"Vampirii nu au reflexie în oglindă, deci, conform acestui citat, nu pot fi idealiști" - Dar clar! E logic ce zice omu' , nu? :))
 "Trebuie să ne privim atent în oglindă și să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec și eu bacul în această vară?"  - O da! Îl treci cu siguranţă. Asta e una dintre cele mai tari pe care le-am citit. :]]
"După numele lui Brânzovenescu ne putem da seama că acesta era de la țară și avea rădăcini străvechi în cultivarea brânzei." - Şi după afirmaţia lui, ne putem da seama că România noastră are rădăcini şi în cultivarea altor chestii... dar staţi calmi, că nu mă refer la prostie :-j
“Genul epic este scriitor”.  - Şi gernul liric ce e atunci? Compozitor?
“Pe plajă era multe fete dezbrăcate indecent”.  -Waiii... noi ştim să vorbeşte româneste, după părerea lui.

Acest post este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. :]] 
Sincer, râdem noi râdem, dar dacă stăm să ne gândim anul acesta la bac a fost... praf. Mulţi nu l-au luat şi mulţi afirmă că doar anul acesta bacul s-a dat pe bune. Oricum, felicitări tuturor care au reuşit să-l ia, succes celor care-l dau din nou şi aveţi grijă cu băutul acela de după bac. :]
Pfff... mă bucur ca mai sunt câţiva ani până sa dau şi eu bacul. Doamne ajută! :))
V-am lăsat, să sperăm că v-aţi amuzat cât de cât, că eu am facut-o. 

duminică, 3 iulie 2011

Hai jet, iubire! :*

Neah, nu merită atât de multă atenţie încât să îi fac un post special :]] Nu regret nimic din ce-a fost, nu cred că aş avea de ce să regret. Da' totuşi fetele, băgaţi la cap:
Warning: Nu tot ce zboară se mănâncă!

sâmbătă, 2 iulie 2011

În acest moment.

Mood: Mda, am avut zile mai bune
Status: Yeah, whatever :-j
Locaţie: Pe aici.
Mănânc: Am mâncat, acum mă îndop cu jeleuri :]
Beau: Suc de pere, sau ceva de genu'
Sunt îmbrăcată în: Pantaloni de trening trei sfert' dark blue şi un tricou alb. 
Ascult: Eminem- Loose Yourself
Privesc: Telefonu' şi la dracu' că nu sună -.-
Status mess: " Nu's! N-am chef, nici timp. Hai pa :-j"
Vorbesc pe mess cu: Abbeh
Citesc: Aş vrea să fiu in stare să mai citesc ceva.
Mă gândesc la: Faptu' că viaţa bate filmu' . :]
Dating: Cu nimeni. :]
 Doresc: Să ies cu rolele ca să îmi pot limpezi gândurile.  
Iubesc pe: Mda, pe EL 
Nervoasă pe: faptu' că e prea penal ce se întâmplă
Urăsc pe: Nimeni, cred
Îmi lipseşte: Zâmbetul, şi-a luat liber azi. 
Abia aştept să: Treacă toate.