marți, 26 aprilie 2011

Happy B-day!

( cu dedicaţie, te iubesc mă! :x)


Ce aş putea zice? Că te iubesc? Ştii asta deja. Altceva... că nu eşti normal? Şi asta ştii deja, doar d-aia te iubesc. Hmm... nu mă pricep deloc la urări sau chestii de genul ăsta. Dar , sincer chiar îţi doresc să fi fericit, să ţi se împlinească toate visele... Să nu te laşi manipulat de nimeni. Să trăieşti aşa cum vrei tu. Să fi TU. Să-i dai naibii pe toţi fraierii care te descurajează, pentru că nu merită să te oboseşti pentru ei. Nu ştiu , chiar nu mai am idee ce ti-aş putea zice. :]] Jur că mi-e a naibii de greu să-mi găsesc cuvintele. A naibii de inspiraţie. :]] 
La mulţi ani! 
Te iubesc >:D<!

Falsitate...


Deci m-am săturat, mie una chiar mi-a ajuns de atâta falsitate, prieteni falşi, persoane false... cred ca până si aerul de afară a devenit fals, din cauza că este respirat de atâtea fake-uri. M-am săturat să văd cum işi lasă comm'uri pe facebook cu " te ubeeee mooooolt <3" şi se pun acolo la familie şi nu ştiu ce... şi în real life sunt nişte... jeguri! Scuza-ţi expresia, dar asta sunt. Se bârfesc, se înjură, spun la toată lumea cât de mult nu se suportă şi lista poate continua. Doamne! Jur că urasc genul acela de persoane, dacă tot ai ceva cu o persoana, zi dom'le în faţă ce te deranjeaza nu mai băgă texte de corazon. 
E penal! Penibil, umilitor, jignitor... anyway jur că nu vreau să ajung niciodată în halu' asta. Şi nici nu voi ajunge. Că la cât dispreţ nutresc faţă de persoanele "fake" dacă aş fi şi eu una, probabil m-aş sinucide. :]] 
Cât despre prieteni falşi, îi evit pe cât posibil, dar de obicei persoanele de la care nu te aştepţi te dezamăgesc cel mai tare. Ironic, aşa-i? Mdeah, foarte. De genul acela de persoane mă pot lipsi şi chiar dacă rămân cu un gust amar când mă gândesc cât timp i-am lăsat să staţioneze în viaţa mea, le zâmbesc frumos, doar aşa să ştiu că zâmbetul meu îi arde pe suflet. Doar de-a naibii... să le arat ca nu mă pot pune jos cu una cu două, pentru că mereu mă ridic. Şi dacă încerc să fiu drăguţă cu cineva, nu înseamnă neapărat că sunt falsă, doar că încerc să mă ţin departe de conflicte. Care după părerea mea sunt o mare durere de cap. -.- Deci prefer să stau cuminte, să zic şi eu două vorbe, iar apoi să mă îndepărtez de persoana respectivă. 
Mă rog... eu vă las, e ziua lu' A. :x Face 18 ani. Imediat mă duc să-i caut cadou, sper să îi găsesc ceva :-s . Ţine-ţi-mi pumnii! :))
Bye!

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Paşte fericit !

 
Vă urez un Paşte fericit alături de cei dragi, cu multe surprize [frumoase, se subînţelege, nu?] şi bucurii . Ah, da, şi să-l trageţi de coadă pe Iepurilă dacă nu vă aduce ce vă doriţi ! xD
Şi ca să fim in ton cu sărbătoarea, mă gândeam că unele curiozităţi care mie mi s-au părut interesante, s-ar putea să vă placă si vouă. 
Ştiaţi că...
  • Cosul cu oua imita, de fapt, un cuib de pasari?
  • Iepurasul de Paste isi are originile in Franta, insa conceptul de iepuras care aduce oua a fost inventat de americani, in secolul 19?
  • Fetele din Bucovina trebuie sa spele clopotnita cu apa proaspata, iar cu aceeasi apa sa se spele ele insele in dimineata zilei de Paste?
  • In zona de nord a Sucevei, pe langa pasca si cozonaci, se prepara si “babele”, o prajitura speciala?
  • In Ardeal, fetele sunt stropite cu parfum sa aiba noroc tot anul?
  • In Sibiu, se impodobeste un pom cu oua rosii?
  • In Banat, copiii se spala pe fata cu apa in care a stat un ou rosu si fire de iarba verde? 
Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_18960/Curiozitati-de-Paste.html#ixzz1KMv5atnE
    Încă o dată Paşte fericit şi toate cele !

    vineri, 15 aprilie 2011

    Cum să uit?!

     Mai exact l-am uitat pe Bogdă la cămin. Bogdă fiind nepoţelul meu de trei anişori. Pe care eu azi trebuia să-l iau de la cămin, cum am făcut de nenumărate ori până acum... doar că am uitat. -.- Cum naiba să uit aşa ceva?! Sunt atât de...aiurită. Doamne, săracul copil! Cred că a tras o sperietură de zile mari, când s-a văzut singur acolo, doar cu educatoarea. Off... trebuie să învăţ să fiu mai... nu ştiu, nu cu capul pe umeri, dar să nu mai uit ce nu trebuie. Bine că ţin minte toate idioţeniile si porcăriile şi uit ce e important. Am dat-o în bară. Dar totuşi.. peste câteva luni mă va amuza întâmplarea asta, dar acum chiar nu îmi arde de râs. Probabil fiecare copil a fost uitat măcar o dată la cămin de către cine trebuia să-l scoată. Şi eu am fost uitată de ai mei. :]] Mama credea că vine tata să mă ia acasă, iar tata a adormit. Şi uite aşa, educatoarea mea, doamna Adelina, m-a luat frumos de mânuţă şi m-a dus până la mama la servici. Acolo... surpriză, mama nu mai era la lucru, îşi terminase programul. Mnah ce să facă săraca femeie cu mine? :]] Într-un final am ajuns la matuşa mea şi de acolo m-au recuperat ai mei.
    Sora mea la fel, doar că ea a fugit de la cămin când a văzut că nu vine nimeni după ea. Oricum morala acestei poveşti....
    Notaţi-vă când aveţi de scos nepoţei, fraţi sau verişori de la cămin! x_X

    marți, 12 aprilie 2011

    `Ai de capu` meu!

    Care săracul mai are puţin şi bubuie. Cred ca ar mai trebui sa-i bag câţiva giga sau mega sau nu ştiu, orice, numai sa mai măresc hardu'. Că deja, săracul dă pe afară. :]] Înafara faptului că 90% e plin cu nimicuri şi griji inutile, iar numai 10% cu lucruri cu adevărat importante , mai e şi rezistent la şocuri. În ultimele doua zile am dat cu el de pat, de un copac, cap în cap cu A. şi acum câteva minute de colţu' de la centrală. Nu s-a spart :]. Vedeţi, material de bună calitate. Rezistă la şocuri, ploi, ninsori, de toate =]] . Mă mir că nu l-am spart până acum, dar dacă a trecut prin atâtea săptămânile astea nici nu îl mai sparg. Voiam să mai zic ceva. Dar ce ? E atât de naşpa să-ţi pierzi ideea. -.-. I hate it ! Că până mi-aş aminti-o, nu ar mai avea nici un sens în discuţie.
    Whatever. Mă tot gândeam zilele astea oare câţi dintre oamenii cu care mă înţeleg, pot măcar să PRETINDĂ că mă cunosc cu adevărat. Cred că îi pot număra pe degetele da la o mână. Şi tot mi-ar mai rămâne două trei degete libere. Sunt una dintre persoanele alea a naibii de greu de înţeles, la început par puţin înţepată , cu fiţe sau ceva de genul. Dar de fapt, e doar un scut. Trebuie mai întâi să cunosc o persoană cât de cât ca să ma destind. Apoi trebuie să treacă destul de mult timp ca persoana aia să vadă că nu sunt chiar aşa o fată liniştită si cuminte precum par. Când o persoană vede cât de nebună, tupeistă, aiurită, etc.. pot fi mă întreabă dacă nu am fost răpită de extratereştrii o.O
    Şi toate astea se întâmplă de-a lungul unei perioade de timp, destul de mare. Dar nu-mi pare rău că sunt aşa. Pentru că am învăţat să îndepărtez de mine persoanele care nu merită, care sunt false, care pur şi simplu... nu au ce să caute în viaţa mea. Adică, nu pot zice că am învăţat, că totuşi uneori mai greşesc şi eu, că deh, sunt om, dar în mare parte când cineva mi-e antipatic mă îndepărtez de el foarte uşor.
    Deci părerile despre mine sunt împărţite. Dar sincer am ajuns să-mi pese prea puţin. Cui nu îi convine să-mi dea pace, că eu sigur nu-l deranjez.
    Hai că mă duc să iau ceva de cap, ştiam eu că nu-i bun! :]]
    Bye!

    duminică, 3 aprilie 2011

    Clătite!

    Operă de artă, ce să mai :]]. Ieri am stat aproape toată ziua prin bucătărie, şi nu am aruncat casa în aer, nu am lipit nimic de tavan, nu am distrus mare lucru, am spart un ou, asta e singurul incident . Şi aia pentru că acel ou s-a rostogolit de pe masă. :]] Oricum, a fost prima data când am făcut clătite. Nu arată aşa rău , nu? Mi-au ieşit , în  mare parte. Mai greu la intinsu' aluatului în tigaie, ca îmi ieşea orice, numai o formă rotundă şi uniformă nu . =]] Okey, trecând şi peste forma ciudată pe care o avea în tigaie. Trecem la partea cea mai interesantă.... şi anume, întorsul. Vă asigur că am tavanul curat, nu s-a lipit nimic de el. Nici pe jos nu a ajuns vreo clătita, doar pe aragaz şi una in coşul de gunoi. :"> Heeeh, se mai întâmplă şi la case mai mari.
    Au fost cu Finetti si toping de caramel. Servite şi cu un pahar de Cola, numa' bine .
    Recomand tuturor care nu au ce face şi nu vor să distrugă bucătăria făcând chestii mai grele . :]]
    S-a stabilit, sâmbătă seara este seara de clătite la mine. Hehe , promit să nu otrăvesc pe nimeni. *devil smile*
    Bye!

    sâmbătă, 2 aprilie 2011

    Nu mă lasă să renunţ.

    Şi le mulţumesc pentru asta. Le mulţumesc că mă abţionează să scriu, le mulţumesc pentru că îmi corecteaza greşelile şi pentru că mai presus de toate, mereu mă imping de la spate. Pentru că probabil dacă ei nu ar fi fost, aş fi lasat baltă şi scrisul, cum am lăsat baltă multe alte lucruri. Ei mi-au arătat că nu contează dacă e o poezie mai proastă sau una mirifică, pentru că îmi pun sentimentele acolo. Pentru ei nu contează când am zile proaste şi scriu mai rău ca un copil de grădiniţă, ei mă susţin oricum.
    Nici nu aveţi habar de câte ori am vrut să renunţ, dar niciodată nu m-au lăsat. Pentru asta îi iubesc! <3

    vineri, 1 aprilie 2011

    Le înflorim, că deh, aşa-i românul!

    Ca doar dacă nu avem poveste interesantă, bună, plapitantă, o facem. Ce mama ei de treabă ? Doar ne descurcăm, că deh suntem români!
    Diriga o ştie, că deh, îi plac bârfele. O bârfuliţă mică cu alte doua ţaţe din comitetul din părinţi, la cafeluţă nu face rău. Şi hai să vedem, pe cine şi-au găsit ele să bârfească? Pe mine, normal! Că deh, prea am scăpat eu cu reputaţia curată până pe clasa a şaptea. Şi acum , a naibii da' au cu ce să ma prindă. Şi diriga, scumpa mea dirigintă, le înfloreşte, tată! Pai doar să fie acolo, să nu-şi termine cafeaua prea repede. Şi ce s-a gândit ea? Să zică că eu umblu cu cine nu trebuie , că nu ştiu ce fac, că blah blah blah. Stai aşa, de ce o doare pe ea capul cu cine umblu eu?! Nu înţeleg, de ce mama dracu' îi pasă? De ce nu mă poate lăsa în pace? Chiar nu are nimic mai bun de făcut? Chiar vrea să ajung să o urăsc mai mult decât o fac acum? Şi nu ma luaţi pe mine cu teorii că-mi vrea binele sau nu ştiu ce baliverne d'astea. Că nu e aşa. Pur şi simplu, într-un final m-a prins şi pe mine cu ceva şi profită, pe toate feţele, părţile, lateralele. Atâta a sucit-o şi a rasucit-o până m-a pus într-o lumină proastă. Sper să fie satisfăcută. Sper să doarmă ea bine la noapte, să se bucure de mica ei victorie. Mă rog... lasă, că va fi bine, o rezolv eu şi pe asta. Învăţ acum înainte de vacanţă şi-mi scot unele note de 8 după care nu va mai avea ce să comenteze.
    Off... sunt un sac de nervi, plin de sarcasm. Îmi iubesc diriginta, în aşa fel, încât dacă ea ar arde şi eu aş avea o sticlă de apă în mână... aş bea apa din sticlă şi aş admira spectacolul. Hai că deja sunt rea, sunt vorbe spuse la nervi, dar pentru mine, ultima dâră de respect care i-o purtam a fost luată de vânt!
    Bye.