Falsitate...

Deci m-am săturat, mie una chiar mi-a ajuns de atâta falsitate, prieteni falşi, persoane false... cred ca până si aerul de afară a devenit fals, din cauza că este respirat de atâtea fake-uri. M-am săturat să văd cum işi lasă comm'uri pe facebook cu " te ubeeee mooooolt <3" şi se pun acolo la familie şi nu ştiu ce... şi în real life sunt nişte... jeguri! Scuza-ţi expresia, dar asta sunt. Se bârfesc, se înjură, spun la toată lumea cât de mult nu se suportă şi lista poate continua. Doamne! Jur că urasc genul acela de persoane, dacă tot ai ceva cu o persoana, zi dom'le în faţă ce te deranjeaza nu mai băgă texte de corazon. 
E penal! Penibil, umilitor, jignitor... anyway jur că nu vreau să ajung niciodată în halu' asta. Şi nici nu voi ajunge. Că la cât dispreţ nutresc faţă de persoanele "fake" dacă aş fi şi eu una, probabil m-aş sinucide. :]] 
Cât despre prieteni falşi, îi evit pe cât posibil, dar de obicei persoanele de la care nu te aştepţi te dezamăgesc cel mai tare. Ironic, aşa-i? Mdeah, foarte. De genul acela de persoane mă pot lipsi şi chiar dacă rămân cu un gust amar când mă gândesc cât timp i-am lăsat să staţioneze în viaţa mea, le zâmbesc frumos, doar aşa să ştiu că zâmbetul meu îi arde pe suflet. Doar de-a naibii... să le arat ca nu mă pot pune jos cu una cu două, pentru că mereu mă ridic. Şi dacă încerc să fiu drăguţă cu cineva, nu înseamnă neapărat că sunt falsă, doar că încerc să mă ţin departe de conflicte. Care după părerea mea sunt o mare durere de cap. -.- Deci prefer să stau cuminte, să zic şi eu două vorbe, iar apoi să mă îndepărtez de persoana respectivă. 
Mă rog... eu vă las, e ziua lu' A. :x Face 18 ani. Imediat mă duc să-i caut cadou, sper să îi găsesc ceva :-s . Ţine-ţi-mi pumnii! :))
Bye!