Cum să uit?!

 Mai exact l-am uitat pe Bogdă la cămin. Bogdă fiind nepoţelul meu de trei anişori. Pe care eu azi trebuia să-l iau de la cămin, cum am făcut de nenumărate ori până acum... doar că am uitat. -.- Cum naiba să uit aşa ceva?! Sunt atât de...aiurită. Doamne, săracul copil! Cred că a tras o sperietură de zile mari, când s-a văzut singur acolo, doar cu educatoarea. Off... trebuie să învăţ să fiu mai... nu ştiu, nu cu capul pe umeri, dar să nu mai uit ce nu trebuie. Bine că ţin minte toate idioţeniile si porcăriile şi uit ce e important. Am dat-o în bară. Dar totuşi.. peste câteva luni mă va amuza întâmplarea asta, dar acum chiar nu îmi arde de râs. Probabil fiecare copil a fost uitat măcar o dată la cămin de către cine trebuia să-l scoată. Şi eu am fost uitată de ai mei. :]] Mama credea că vine tata să mă ia acasă, iar tata a adormit. Şi uite aşa, educatoarea mea, doamna Adelina, m-a luat frumos de mânuţă şi m-a dus până la mama la servici. Acolo... surpriză, mama nu mai era la lucru, îşi terminase programul. Mnah ce să facă săraca femeie cu mine? :]] Într-un final am ajuns la matuşa mea şi de acolo m-au recuperat ai mei.
Sora mea la fel, doar că ea a fugit de la cămin când a văzut că nu vine nimeni după ea. Oricum morala acestei poveşti....
Notaţi-vă când aveţi de scos nepoţei, fraţi sau verişori de la cămin! x_X