joi, 23 iunie 2011

Da mă, pot fi şi imatură, probleme?

Şi da, pot să urlu, să ţip, să fac ca toţi dracii dintr-un nimic neînsemnat fără să-mi pese că te rănesc, că mă rănesc, că ne rănesc pe amândoi. Şi da, pot să-mi ies din sărite mai uşor decât ţi-ai putea imagina. Şi ce-i cu asta? Bag pixu' cine acceptă bine , cine nu, niciodată nu am ţinut pe nimeni legat de mine sau de viaţa mea.
Şi pot să am crize de copil răsfăţat, imatur, prostesc, cum vrei tu s-o iei. Dar ce-i cu asta? Dacă stai să te gândeşti sunt un copil, aşa voi fi mereu. Un copil prost, care iartă prea uşor, care nu poate ţine supărare pe cineva. Dar un copil.
Uneori urăsc din adâncul inimii toţi factorii care m-au maturizat puţin cam devreme. Sunt doar nişte monstruleţi care mi-au ucis fără milă clipe din copilărie. Vreau să pot să fiu şi eu aşa inconştientă, aşa tembelă precum puştoaicele de vârsta mea. Dar nu, că apoi mă trezesc şi-mi dau seama că sunt bine aşa cum sunt.... că toate astea sunt doar spre binele meu, că nu-s doar o puştoaică care poate fi fraierită cu una cu două. Nup!
Post fără sens, ştiu, e din pură descărcare. :]

2 comentarii:

  1. Descărcrea ca descărcare , însă postul e genial . Mie sincer îmi place . De ce nu ştiu . xD Continuă să te descarci ;)

    RăspundețiȘtergere