Ultima sută de metri.

Să fim serioşi acum, oate câţi dintre noi nu şi-au lăsat cel puţin o chestie de făcut pe ultima sută de metri?
Mereu lasă că fac mâine, mâine intervine altceva şi iar amânăm. Şi uite aşa ne trezim în ultimele minute că n-am făcut treaba respectivă.
Eu, cred că din compoziţie am ceva cu ultima sută de metri. :)). Mereu mă trezesc că nu am făcut ceva, care bineînţeles că era neapărat să-l fi făcut. Vreţi exemplu concret?
Tot semestrul nu am făcut altceva decât să lenevesc. Şi acum m-am trezit şi eu că unele medii îmi cam scârţâie. Şi dăi să meargă! Învăţat, olimpiade, proiecte, alea alea... numai că să scot nişte note bune.
Şi nu doar la şcoală. Uneori sunt atât de inconştientă! Îmi las foarte multe treburi neterminate. Promit ceva, uit, nu-mi respect promisiunea. Apoi din nou... în ultimele minute încerc să salvez ceva ce am distrus încet încet în timp. Am un caracter infect, uneori. Poate mai des decât ar trebui.
Şi e urât. De ce e urât? Pentru că realizezi că o sută de metri nu îţi ajunge să faci toate lucrurile pe care nu le-ai făcut într-o sută de kilometri.
Nu a fost prost ăla care zicea " Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!"
Mă gândeam... că pe ulitma sută de metri, se provoacă cel mai mult haos, dezastru, agitaţie. Mereu, în orice situaţie. Pentru că mereu mai este ceva de făcut. Nu ai cum să faci tot. Nu mă contrazice, nu are rost , că nu te cred. Ştiu că şi tu, ăla care nu ai nimic mai bun de făcut decât să citeşti asta, ai trecut măcar o dată prin stresul "ultimei sută de metri".
Deeeeci ideea era că... mai bine faci toate lucrurile la timpul lor. Şi ai grijă ca în ultimele minute să rezolvi doar amănuntele. Mai simplu aşa, nu?

Bye!