Hot chocolate.

 

După cum am promis, am revenit, să zicem cu un post, care sper eu să fie mai de Doamne-ajută. În ultima vreme imi vine foarte greu să mă exprim, mai ales în scris. Nu ştiu ce e cu mine. În capul meu totul are o logică, sunt puse frumos cap la cap şi aşteaptă să fie aşternute pe foaie. Dar când îmi văd ideile scrise negru pe alb, nu îmi par aşa strălucite. Delete şi de la început. E frustrant! Poate şi faptul că nu am mai scris ceva de mult timp contribuie la această...ăăă, cum să-i zic? Ieşire din mână. 

Deci, cu lipsa mea de idei, si o exprimare incoerentă, simplă, fără tot felul de epitete şi metafore sau alte figuri de stil, încerc să-ţi relatez ultimele năzbâtii. 

Am terminat semestru acceptabil. Puteam mai mult, da ştiu, mereu pot mai mult decât fac. Oricum la nici o materie nu am media mai mică de nouă ceea ce zic eu, e mulţumitor într-o oarecare măsură. În sfârşit o săptămână de vacanţa. Prea puţin, dar mai bine decât deloc.

Parcă văd că nu îmi va ajunge vacanţa să fac tot ceea ce mi-am propus. Multe planuri, multe idei, multe lucruri de făcut, puţin timp. Dar totuşi mă simt bine, ciudat de bine. Săptămâna asta vreau să citesc. Ceva care cu adevărat să-mi stârnească interesul. O carte care să mă ţină cu sufletul la gură de la prima până la ultima filă. Nu am mai citit o carte de asta de...ăăă... cred ca de la Elevul Dima dintr-a şaptea. Care mie mi s-a părut genială prin naivitatea ei care se împletea atât de bine cu "dilemele" adolescentine din totdeauna. 

Adică, dacă stau să mă gândesc mai bine, nici carte care o citesc acum nu e rea deloc. Cişmigiu&Comp. de Grigore Băjenaru. Sincer, când am început să o citesc eram sceptică în privinţa ei. De G.Băjenaru nu auzisem până atunci, deci nu îi cunoşteam stilul de a scrie. Am rămas plăcut surprinsă când mi-am dat seama că... nu mă pot dezlipi de carte. Bine, in unele pasaje în care predomina descrierea puţin plictisitoare, am sărit câteva rânduri, cum fac de obicei când nu văd un dialog pe pagină. [obicei prost, ştiu]. În rest, totul mi-a plăcut. Nu vă dau amănunte, dar vă zic că în prima parte a cărţii este vorba despre viaţa elevilor din Liceul Lazăr în perioada interbelică, iar în a doua parte a cărţii despre cariera de profesor a elevului Băjenaru. Trebuie să recunosc că nu e cea mai bună, genială, strălucită carte pe care am citit-o. Dar se clasează cu usurinţă undeva în top cinci, sau dacă nu chiar în top trei. 

Tot săptămâna asta vreau să mă uit la ceva seriale. Supernatural, cu care am înnebunit multă lume, sau mai bine zis cu obsesia mea pentru el. [mai trebuie din când în când!]. Nu am chef să mă bag acum în detalii, poate voi face un post pe tema asta, deşi nu mă pricep deloc la reviews de nici un fel[nici la film, nici la cărţi, nici la seriale :-" ] Aş vrea să termin o dată si Vampire Diaries, care cred că l-am început din noiembrie şi nici măcar primul sezon nu l-am terminat. *laugh*.

Ăăă... ce mai vreau să fac? Da, să scriu. Vreau să am inspiraţie, nu contează pe ce subiect, poezie sau proză, romance sau horror, inspiraţie să fie şi să scriu ceva care, recitindu-l la sfârsit cum fac de obicei cu toate "capodoperele" mele, să-mi aducă o zâmbet de mulţumire şi un gând fugar. 

"Am rămas la fel de genială!"

Dacă am chef probabil voi mai face şi câteva brăţări din aţe. Nu mă las până nu-mi iasă nenorocitul ală de model. *devil smile*.

Dar toate astea, le voi face la căldurică, în casă. :3 Afară e frig de crapă pietrele şi doar in situaţii extreme, ies din casă. Mda, sigur, parcă văd că azi zic aşa şi mâine urlu pe stradă către aştia a mei mai nebuni care n-au ce face în casă unde e cald şi bine:

"Ce mama naibii m-aţi scos din casă pe vremea asta?!"

Da' tot îi iubesc, aşa tembeli cum sunt ei când mă târăsc afară la minus nu ştiu câte grade celsius, să îngheţăm împreună, că deh... unde-s mulţi... îngheaţă şi mai mulţi. Cât spirit de colegialitate între noi, aşa-i?

Oricum e atât de bine, acum stând cu o ciocolată caldă cu scorţişoară lângă mine şi privind afară spre peisajul alb, desprins parcă din poezile lui Alecsandri. E frumos ce-i drept, dar privind din spatele geamului, cu trupul lipit de calorifer. 

Heeeeh, m-am lungit. :] 

Bye!