miercuri, 12 ianuarie 2011

Confuză...

Hey
 Acum două zile începusem să mă gândesc la o chestie... Ştii cum e când lupţi cu toate forţele pentru ceva? Ai face orice, ai muta munţii din loc, ai seca marea, orice pentru acel ceva special. Şi după multe eforturi, multe călcări de orgoliu, obţii acel ceva. Eşti bucuros. O zi, două, trei, poate chiar o săptămână.
 Dar apoi, când te trezeşti din beţia victoriei, îţi dai seama că acel ceva nu e foarte fascinant. Parcă nu îl mai vrei. Şi eşti cam ameţit, sa zicem mahmureala de a doua zi după o beţie cruntă. Şi eşti confuz, nu ştii dacă până la urma chiar doreai acel ceva special sau îţi plăcea prea mult încercarea aceea haotică de al obţine. Setea aceea de a-l avea...
 Ceva de genul am fost eu. A naibii de confuză. Şi stăteam întinsă pe spate mă uitam ca proasta la tavan şi mă gândeam, dar oare chiar am vrut aşa mult ce am obţinut într-un final? Mi-am secat neuronii o zi întreagă cu chestia asta, dar încă nu mi-am găsit răspuns. Dar e nefiresc! Adică... cum naiba poate fi logic? După ce te-ai străduit cine ştie cât timp, să arunci totul la gunoi în mai puţin de un minut? Fuck, nu are sens! 
  Ah, da... şi ştii cum e să te simţi folosit? De către cineva care prin intermediul tău vrea să ajungă la ceva sau în cazul meu, altcineva. 
  Mă dezgustă persoanele de genu', îmi provoacă silă. Recunosc, am fost naivă. Dar şi când am deschis ochii m-au trecut fiori reci pe şirea spinării. Cum de nu am văzut asta de la început? 
  E ca şi cum un orb, după multe tratamente şi bla bla-uri d'astea îşi recapătă vederea. La început vede totul în ceaţă, apoi încet încet se clarifică imaginile, iar apoi devin înfricoşător de clare.
  Mă simt bine că mi-am dat seama de asta. Mi-am dat seama de ce nu era de încredere. Mi-am dat seama de multe şi acum sincer abia mă abţin să nu îl scuip când îl văd în faţa ochilor. E un... ăăăh, nici nu am cuvinte.
Dar nu are rost, nu ştiu pe unde am auzit sau am citit că indiferenţa e cea mai mare pedeapsă. Deci, din punctul meu de vedere, a dispărut. :]
Cam atât am avut de zis... 
Bye  
     
  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu