Never back down!

Aseară pe ProTV pe la opt jumate s-a dat un film care mie îmi place. Aseara a fost a doua oară când l-am văzut şi l-am urmărit cu acelaşi interes ca şi prima oară. E exact genul meu de film. Mai cu de toate, nu monoton şi melo-dramatic-siropos-boring. Are câte ceva din toate. Mai p'aici romance, mai pe acolo niste acţiune, pe dincolo puţină dramă... eh ce poţi să vrei mai mult? 

Personajul principal, Jake Tyler, se mută împreună cu mama şi fratele său în Orlando, pentru că Charlie, fratele său a primit o bursă la o renumită academie de tenis. 

Jake s-a făcut remarcat în prima sa zi la ora de engleză când a răspuns la o întrebare în locul frumoasei sale colege Baja Miller. Apoi i s-a dus repede vestea prin şcoală datorită unui filmuleţ în care îi articula una foarte bine unui jucator de fotbal american. De aici , a fost atras într-o capcană, chiar de Baja. A mers la o petrecere, unde a văzut renumitele lupte " underground" care erau atracţia principală, iar mai puţin sau mai mult voit, a fost implicat şi el într-o asemenea luptă cu cel mai bun de pe acolo, Ryan McCarthy. A ieşit cam şifonat, iar pentru că îşi dorea revanşa, cu ajutorul prietenului său, Max, a ajuns la sala de antrenament a lui Jean Roqua. Dorinţa lui de răzbunare, alimentată de furia şi sentimentele urâte care stăteau în el, pe parcursul antrenamentelor s-a risipit, Jake devenind mai calm şi mai stăpân pe sine. 

Faptul că Jake nu mai vroia bătăi şi necazuri l-a cam supărat pe Ryan care l-a atras pe Max într-o capcană, aducându-l la un pas de moarte, ştiind că doar aşa îl va face pe Jake să se prezinte la competiţie. 

Finalul nu vi-l spun. Şi am sărit în mod voit mici amănunte, ca să vă las să savuraţi filmul şi să vă bucuraţi de fiecare moment. 

Recomand! Merită văzut. 

" Rezultatul luptei depinde doar de tine! "

S-au dus zilele de bine.

Azi dimineaţă, după trei săptămâni de dormit până la amiaz' , a trebuit să fac ochişori mai repede. Cam prea repede. A fost o noapte idioată. Lipsă de somn, sucit, învărtit pe toate părţile, numărat oi. Nimic , mă frate, da' nimic n-a mers. La un moment dat m-am plictisit să nu pot să dorm. Şi azi dimineaţă, eram pe lângă. Dar , doar puţin. Eu în fiecare dimineaţă sunt pe lângă. :))
Într-o postare, mai bine zis aici ,am zis că mi-ar plăcea să fiu mai organizată. Mi-am făcut eu frumos programu' ( că tot nu puteam să dorm azi noapte) şi acum mă gândeam cât o să mă ţină. Două săptămâni cu puţin noroc. Las' că-i bine şi aşa rău. La şcoală , ziua de azi a decurs oke'. Printre mesaje şi poveşti interminabile, am făcut ceva la mate ( şi mă mir de ce nu înţeleg) si la română. Ah da, ironic. Am scris la desen mai mult decât am scris la mate. Noi, aştia Picasso, că tragem trei linii şi alea strâmbe. Nu ştiu ce să mai  zic, casc într-una. Sincer, nici măcar nu ştiu ce ar trebui să mai postez. Adică, acum simt că unii oameni chiar mă urmăresc şi mă simt într-un fel obligată să scriu. Deşi încă nu ştiu cum se mănâncă treaba asta cu bloggingu'. Să nu se înţeleagă greşit. Îmi place să văd cum creşte blogul. Simt că într-un fel, ce scriu eu p'aici e apreciat. Doar că o dată cu chestia asta a apărut şi teama aia de a nu  da în bară. Oricum, semestrul ăsta va fi full. Din toate punctele de vedere. Într-un fel abia aştept. Ştiu de ce sunt în stare. Păcat că încă nu ştiu ce vreau. :))
Succes tuturor în noul semestru sau sesiune pentru cine are, să ne citim cât mai curând! >:D<

Citim.

Nu e o noutate pentru nimeni că cititul este foarte demodat, având in vedere că facebook-ul ăsta nenorocit ocupă foarte mult timp preţios din viaţa plictisitoare a adolescenţilor şi mai nou s-a demonstrat că dă dependenţă. Deci de unde, dragii mei, atâta bucurie să mai avem timp şi de citit?
În afară de acest factor, până la urmă. de ce să aruncăm banii pe cărţi când putem lua altceva mult mai util cu ei, cum ar fi de exemplu bluza aia simpatică care mai e şi la reduceri. Sau cum să riscăm să fim numiţi, şoricei de bibliotecă de către persoanele "cool" , populare , care au n şpe mii de like-uri pe facebook, sau de către "şmecherii" din cartier.
Hai mă laşi? Nu mi-a fost niciodată ruşine cu faptul că-mi place să citesc. Da, şi ce-i cu asta? Îmi place să am un vocabular adecvat fiecărei situaţii, să-mi exprim părerile într-un mod corect şi fluent fară să bag câte un " ăăăă" la fiecare trei cuvinte. Îmi place să port discuţii captivante cu interlocutorul şi pentru asta mi se pare normal să am o cultură generală cel puţin minimă. Şi toate astea, le învăţăm citind. Oke' acum, nimeni nu zice că internetul nu este foarte util şi că ne scoate din multe probleme ( a se citi referate şi rezumate) pe care din lene nu avem chef să le rezolvăm. Doar că diferenţa majoră e că, o carte rămâne şi peste ani în biblioteca, pe când un fişier se şterge după câteva luni.
Da, să citeşti e sexy! Pentru că de multe ori contează şi cât te duce căp'şorul şi nu doar cât machiaj ţi-ai trântit pe faţă azi dimineaţă. Frumuseţea fură o privire, dar printr-un fel plăcut de a fi şi printr-o personalitate a ta - nu de turmă- poţi rămâne mult timp în amintirile cuiva.
De obicei, atunci când citeşti o carte care îţi place te desprinzi de o parte din lumea asta şi intri într-un univers nou ceea ce poate fi foarte plăcut şi relaxant. Bine, asta nu e la fel şi pentru cărţile citite din obligaţie. Dacă nu te atrage cartea nu o citeşti şi gata. Sfatul meu sincer e să citiţi doar ce vă place şi vă interesează. Până la urma asta e cheia pentru a iubi lectura.

Mai bine un mic şoricel de bibliotecă , decât un şobolan de cartier incult. 

Dorinţe.

Prima postare din 2012. Sper să fie un an mai bun decât 2011 în condiţiile în care şi 2011 a fost un an , hai să zicem drăguţ. Şi că tot începe un nou an care de cele mai multe ori este luat ca un nou început mă gândeam ce mi-aş dori eu de la anul acesta. Ah, doar eu am uitat să-mi pun dorinţa aia la cumpăna dintre ani?

Cred că e cea mai importantă chestie. Până acum cele mai grave probleme de sănătate la mine au fost răcelile, şi i sunt recunoscătoare la Doamne Doamne pentru asta. 

De trecut le trec, acum să văd cu cât le trec. De la nouă în sus şi la mai bine. :]]

Eu ce să fac dacă sunt copil mic şi prost care ţine prea mult la toată lumea şi continuă s-o facă şi după ce acele persoane m-au cam dezamăgit. 

Anul 2011 a fost foarte slab din punct de vedere al literaturii. Maxim cinci cărţi citite. Mi-e ruşine cu asta! Să sperăm că recuperez în acest an mult. [mult mai mult]

Ar fi o idee genială. Oricum am un caiet cu fiecare tâmpenie, încă unul în plus n-ar avea cu ce să strice. 

Asta e o dorinţă mai mult aşa pentru viaţă, nu pentru anul ăsta. Nu mor până nu scriu o carte şi punct! :))

Cel mai frumos mod de a începe să plângi.

O beţie pe plajă cu prietenii.. wtf, sună prea ca lumea ca să nu încerci măcar o dată. 

Mai întâi îmi doresc să văd una, că la spiritul meu de orientare.... Dapoi cum mai nou merg uitându-mă pe sus, la stele, poate poate, cine ştie :)) Văd şi eu o stea căzătoare.

Fiecare cu piticii lui.

Chiar nu mi-ar strica să fiu mai organizată şi să nu îmi mai las totul pe ultimele momente. 

Trebuie să încerc asta, neapărat! 

Cam astea ar fi dorinţele mele. Mă rog plus altele mai micuţe şi mai neînsemnate, dar în mare parte cam atât.

New year, new dreams, new friends, new hopes... and new boys. Let's start the party! 

No name.

O mâţă leneşă aşa ca mine. :]]

Nu am inspiraţie de titlu, bine? Încă sunt cam buimacă. Casc într-una. Mi-e somn. Sunt o lenesa, ştiu. Botoşeii de la Moş Crăciun dau o stare de lene. ( aha, cre'că) Nici nu ştiu de ce scriu. Plictiseală, poate. Că de pus ordine în gânduri nu pot că încă neuronul meu doarme. Nu-l trezesc că face urât şi poate moare. ( chef de auto-ironii şi glume seci) 

Dacă tot m-am trezit eu aşa în treabă să scriu ceva, măcar să fac ceva util. Cum mi-am petrecut eu Crăciunul. Pfoai... să o luam pe rând. 

24 decembrie 

M-am trezit, habar nu am pe la cât. Probabil pe la unşpe' dimineaţa. Ce dimineaţă că era amiază aproape. Da' mă rog, m-am trezit. Am mai făcut una alta prin casă în ritmul meu fooooarte lent. După care am început să mă imbrac că la şase seara trebuia să mă văd cu ai mei coleguţi să mergem să stricăm somnu' şi liniştea la câţiva profesori şi părinţi. Că doar deh, toată noapte trebuie să aştepte lumea colindători. Mai are rost să zic că am întârziat ? Nu cred, toată lumea s-o obişnuit cu chestia asta. Mă rog... prima casă , diriga. Nu mai ştia cum să scape săraca femeie de noi . Mai avea puţin şi ne arăta uşa. Hai s-o înţelegem şi pe ea, că doar avea musafiri şi o gaşcă de 17 puştani nebuni nu-i era de lipsă. După diriga , profa de engleză.  Toată seara s-a făcut mişto pe seama acelui faimos 3 dat la jumătate din clasă. ( heh, printre care şi eu) . Şi profa de mate a fost ultima profă la care am fost. Are un câine de-a dreptu' adorabil... care era să mă muşte. După ce s-au scăpat profii de noi şi noi de ei, am început să ne destindem. Nu am băut mult. Un pahar jumate de vin şi unul de coniac de ciocolatăăă. În rest Cola la greu şi cinci cafele. Am ajuns acasă pe la şapte dimineaţa. Au fost o grămadă de faze tari, da' nu dăm din casă. Oricum o să ne amintim şi de colinda asta... 

25 decembrie

Am dormit până la 1 p.m. Eram chiaună de cap când m-am trezit. Am mâncat ceva. Am mai stat la poveşti cu mama iar apoi m-am dus iar la somn. Spre seară am primit şi noi colindători iar mai apoi a plecat mama la colindat. Ce doar eu? :))

26 decembrie 

Vizita la rude... mă puteam lipsi sincer că mai mult m-am enervat şi m-am plictisit. Whatever, de Crăciun fi mai bun...

Şi cam asta a fost. Moşu mi-a aduc ce am vrut, plus o pungă de dulciuri. Per total a fost bine. 

Să vină Revelionul! >:)

Hohoho, Merry Christmas!

Iată că a sosit şi momentul ăsta, aşteptat de doişpe luni. Crăciunul. Bucurie, voie bună, pace, linişte, înţelegere, armonie, bunătate, dărnicie.. pe scurt, o atmosferă plăcută. Tipică acestei sărbători. Se simte in aer miros de vin fiert cu scoţişoară şi cozonaci. Lipseşte doar ninsoarea. Dar o să ningă, sper . 

Eu sunt obosită. Am fost toată noaptea la colindat. Distracţie toată seara, cinci cafele, un pahar de vin fiert, glume. A fost foarte tare. Resimt o oboseală şi o durere de picioare acută, dar până la urmă ăsta e farmecul. E o durere plăcută. :)) Probabil, o să povestesc mai multe, când voi fi în stare să leg mai bine câteva cuvinte.

Vă doresc un Crăciun fericit alături de cei dragi , bucurie, armonie, sănătate, etc. Ştiţi poezioara. 

Merry Christmas, everyone!

Smile!

Când zâmbeşti, fă-o din suflet. Zâmbeşte cu toată fiinţa ta. Orice om e minunat când zâmbeşte. Nu te ascunde după un zâmbet fals. Te vei minţi doar pe tine, pentru că prin ochi ţi se vede tristeţea din suflet. Un zâmbet îţi poate lumina ziua la fel de bine precum zâmbetul tău poate aduce o rază de lumina în inima altcuiva.
Priveşte cu atenţie zâmbetul copilaşilor ce îi vezi pe stradă. Probabil va fi cel mai sincer şi inocent zâmbet pe care l-ai văzut vreodată. Priveşte zâmbetul bunicului tău, probabil va fi cel mai împlinit zâmbet după o viaţă anevoioasă. Şi asta, pentru că se simte împlinit datorită ţie.
Be happy, trăieşte, uită, iartă, visează. TU ai puterea să îţi dai aripi.
Azi... azi sunt fericită. Cu adevărat. :]