Titlul e cu semnul întrebării deoarece mă întreb, oare am fost cu adevărat plecată. Ideea e că săptămânile trecute camera mea a fost un adevărat "şantier în lucru" şi nu am prea avut acces la internet. Dar sincer, nu ştiu dacă mi-a fost vreodată mai dor ca şi acum să scriu. Am realizat că aşa mă calmez, mă descarc, îmi pun ordine în gânduri. E într-un fel cel mai plăcut mod de relaxare, gândind. Da, atunci când scrii ceva gândeşti al naibii de mult, compui, stergi, tai, rescrii. Dar e plăcut. Şi sincer nu scriu pentru "rating" . Au fost unele postări care mi s-au spus că au fost bune, citite şi comentate, iar mai multe persoane m-au întrebat de ce nu fac mai multe postări în genul acelora. Ei bine, cu ce m-ar ajuta dacă mi-aş expune viaţa personală pe blog? Sau dacă aş scrie doar despre "love" că aia citesc toţi adolescenţii plictisiţi. În primul rând, eu scriu ce mi-ar plăcea mie să citesc. Şi da, prin anumite postări, subtil, se simte prezenţa unei persoane la care ţin, sau din contra se simte supărarea pe care o am când pierd pe cineva apropiat. Dar vreau să cred că această chestie chiar e subtilă.
Nu poţi progrma mereu ce vrei să ştii. E ca şi cum ai încerca să îţi programezi imaginaţia ceea ce ar însemnă să îi dai limite, şi la naiba! de multe ori imaginaţia trebuie să fie lipsită de limite sau de scrupule. Trebuie să simţi ce scri şi pur şi simplu să îţi imaginezi toate acestea în aşa fel încât să te transpui în lumea ta. Lumea ta, unde tu faci regulie unde nimeni nu te judecă şi unde toate sunt aşa cum le vrei tu.
Ei bine... postarea asta este o aberaţia, da' la naibă, e o aberaţie adevărată! :]]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu