I need you so much!

And... I miss you. Credeam că după atâţia ani, rana chiar s-a cicatrizat. Eram conştientă că nu o să treacă de tot, dar totuşi mă aşteptam să doară mai puţin după atâta timp. Nu mă aşteptam să mai am lacrimi, care să curgă în amintirea ta, dar... m-am înşelat. Încă doare, încă am câte un nod în gât când îmi amintesc ultimile imagini ce le am cu tine, încă mai am lacrimi, încă nu au secat. Jur că-n unele momente îmi lipseşti atât de mult... când mă simt pierdută, când simt că nu e bine ce fac, atunci mă doare cel mai tare că nu eşti lângă mine, atunci simt cel mai mult cât de multă nevoie aş avea de tine...

I miss you, dad!